Domni de România

Draga cititorule,

Iti scriu din singuratatea biroului de la Domni de Romania. Intreaga echipa a plecat in concediu. Si-l merita cu varf si indesat. Inca ii dor degetele de la raspunsurile la sumedenia de mail-uri de sarbatori. Stau aici, deasupra tastaturii si ma gandesc ce vector valoros sa iti inmanez pentru anul ce vine. Iar scrierea de fata este pentru tine, draga barbatule.

Tocmai ce am aterizat de la Sibiu: oameni minunati si elegant imbracati, un frig de crapa pietrele, o ninsoare cu fulgi mici si calmi pornita exact in noaptea de 24 spre 25. Minunat! Mai putin doza de naivitate specifica locuitorului de provincie: cum isi plimba ei copilasul infofolit in caruciorul cel nou, langa nevasta cea noua, pe care o iubeste nespus. Langa (doamne ajuta!) un carusel plin de masini electrice unde se aude suav Bing Crosby, iar nu Adi de la Valcea. Deh, Sibiu, civilizatie.

Imaginea aceasta de Craciun mi-a imprimat o reverie. Si daca nu e asa? Si daca de la anul vei vedea cu alti ochi toata minciuna? Gandurile de fata plecate de la o suita de colegi si prieteni, asa cum ai si tu, oameni la care te gandesti de Craciun (caci sunetul intrarii unui nou SMS cu un mesaj standardizat de sarbatori iti umple inima de bucurie (not!)) vajnici si plenipotenti intemeietori de familie. Gata, “au ajuns la un nivel” si la o varsta si isi intemeiaza o familie. Cu rare execeptii, in care formulelele matematice din teoria probabilitatilor, le dau cateva sanse, in rest este o minciuna, o proprie pacaleala. Si dincolo de “gata, eu pot face copii doar pana la 33, maxim 38 ani”. De parca am trai in matriarhat.

Iti explic imediat cum e: primul pas e tocmai in radacina ta – “…sa te casatoresti, maica, sa faci copii, despre asta este viata”, “….sa te duci la scoala, maica, sa ai o meserie si sa fii cinstit in viata, ca sa primesti un salar’ meritat”. Sper ca ai inteles pe drum ca cele doua indrumari venite din neantul sistemului comunist sunt nule si neavenite. Ba chiar daunatoare: familie si copii se fac cand exista surplus personal, iar profitul nu tine de o meserie cinstita. Si mai cred ca ai inteles pana la anii acestia ca barbatul aduce carne in pestera. Iar lipsa de carne si caldura in pestera, asa cum s-a anuntat in masa pentru anul ce vine, aduce cu sine probleme mari. Partea cu “lasa draga, noi ne iubim, construim noi ceva pe drum, o sa fie bine”, tine de o doza sporita de infantilitate. Dar naivitatea nu se opreste aici, ci atinge in ultimii ani cote absolute. “Gata”, aud parca, “am fost facut manager, am evoluat profesional. E bine acum sa fac doi copii si sa generez trei credite: unul pentru casa, unul pentru noua masina, cea mai mare, pentru copii si unul pentru spaga de la maternitate.” Nu de alta, dar apartamentele din Prelungirea Ghencea s-au ieftinit. Halal sa-ti fie! Acesti pasi nu sunt dovada de desteptaciune, ci de retard pronuntat. La momentul doi, angajatorul, cel care prin bunavointa caruia traiesti, te va eploata, in mod tacit, si mai tare si mai apasat. Prin prezenta casatoriei certificate, copiilor si noilor credite nu esti “mai bine incadrat social” ci doar mai santajabil. Atat.

Dincolo de informatiile oficiale, mai sunt cele neoficiale. Puric vorbeste despre manifestarile dragostei: cea absoluta a femeii si cea relativa a barbatului. Pana la civilizatia mult visata, traim in barbarie. Putinele enclave de certitudine, vin dupa acumulari financiare frauduloase. dar mai ai pana la acea barca. Intre timp, uita-te atent daca iti permiti prezenta femeii de langa tine. Te tine? Nu de alta, dar nu vrei sa-ti rosteasca necontenit  fraze prelungi despre masina cea noua a vecinului si nici despre faptul ca nu are saptamana asta bani de coafor. Ca sa nu mai vorbesc despre tine, barbatule, ca vei intoarce capul invariabil dupa o femela mai aratoasa din aceeasi specie, chiar avand consoarta la brat. Astea iti sunt setarile. Trebuie doar sa ti le recunosti. Iar daca tot ai aflat asta, ai optiunea cea foarte desteapta, lansata in definitie de Johnny Raducanu: “…in viata asta, dupa o varsta,  ai parte de intalniri, nu de relatii.”. As completa ca relatia dintre un barbat si o femeie este un lux. Daca iti permiti luxul, asumati-l. Daca nu, stai deoparte si genereaza intalniri.

Iti recomand pentru anul viitor urcarea in lantul trofic. Primul pas ar fi sa nu mai tragi cu urechea la plansetele si lamentatiile zilnice dimprejurul tau, ci sa te gandesti secunda de secunda cum sa fii in partea cealalta, a carnivorilor despre care toata lumea vorbeste. Nu stiu cum faci, dar bine ar fi sa te imbraci ca si cum ai pornit sa cuceresti lumea. Intr-o lume in care aparenta se vinde sub forma de marfa intrinseca, pariul este sa investesti in aceasta in mod gradual si la timp, pana nu este prea tarziu. Asta si numai pentru ratiunea de a avea pe bune, intr-o zi, o doamna langa tine. Si sa fie o relatie, iar nu o serie de compromisuri. Caci in lipsa de putere si resurse financiare vei fi mereu nevoit sa dai explicatii, arse de cele mai multe ori intr-o casnicie fara sens.

Sa nu uiti vreo secunda ca viata asta este despre tine. “Viata-i scurta, deci frumoasa!”, spun eu mereu. Bucura-te de ea tu cu tine. Iar abia mai apoi incearca sa impartasesti cu cei dragi. Chestiile cu “lucrul in echipa” sau “viata in doi” sunt eufemisme ieftine si triste. Viata asta, asa cum o stim, are un singur personaj: tu. Restul este decor si energie. Incearca s-o faci frumoasa. E simplu.