1. Atunci cand iti place ceva din vitrina, cumpara doar UN ELEMENT si ignora compozitia vestimentara afisata.
Psihologia vitrinei este una simpla, aproape rudimentara pentru stiinta care se numeste marketing: daca nu cumperi, esti vinovat.Esti foarte de blamat de catre cercul in care te invartii – “cum, nu mai esti la moda?” vor rosti siderati cei din decor. Si tu, aproape vei muri de rusine. Gresit.

Cei care deseneaza noile colectii stiu, la fel ca mine, ca in locul “tendintelor”, barbatul sau femeia poate alege tinute simple care sa arate la fel de bine. Ideea unei solutii gata preparate si mereu noua, “pe gustul meu” este o mare minciuna vizuala, ce are ca baza buzunarul tau – de acolo se adapa asa numita creatie. Moda este doar o punga cu fum. In afara de corifeii industriei: Chanel, Yves Saint Laurent sau Armani – in momentele lor incipiente, industria nu a adus nimic nou, doar a restilizat ici si colo. Pariul pentru tine si buzunarul tau este sa intelegi ca exista baze vestimentare care, odata invatate, te scutesc de multe cheltuieli. Echivalente, in principiu, cu ultimii cinci saci de haine aruncati la gunoi.

2. Incearca SA SIMPLIFICI ceea ce vezi afisat in fata ochilor.

Simplificarea este mama tuturor lucrurilor bune in viata asta. A complica inseamna sa cauti ajutor in exterior. Unde? In vitrina. Pe asta se si mizeaza in aceasta minciuna – pe a complica si a-ti cere, subliminal, ca cumperi solutii gata ambalate. Biiiig bulshit! Incearca sa desprinzi, invatand in secvente unu la unu, care este haina corecta pentru tine si toate problemele pe care le ai in domeniu vor deveni trecute. Nu vei pierde nimic daca nu iesi sezonul acesta pe strada cu pantalonii cu imprimeu leoprad sau daca uiti ce ai vazut pe la stiri: “…..doamna “contesa”, ce poarta o femeie in Romania la evenimente?” Raspunsul: “…..cat mai multe strasuri si paiete ca sa poata fi remarcata mai usor” WTF????!!!

3. Chiar AI NEVOIE de asta?

In momentul in care platesti bani la o casa de marcat pe un produs, sa ai in minte draga consumatorule, ca banii sunt rezultat al activitatii tale, adica al timpului tau afectat acelui venit. Si timp inseamna viata. Si e cam finit. Daca-ti place, in aceasta logica, sa platesti haine cu viata ta, alegerea iti apartine.

Ideea este ca ar trebui ca tu, vanzatorul, sa-mi dai al dracu’ de multe explicatii despre produs in sine ca sa ma convingi ca este pentru mine. Si un copil de la raftul magazinului stie prea putine despre haine, cu atat mai putin ce este bine pentru tine.

In plus, gandeste-te, intr-o anticipare calma, cu produsul in mana, daca aceasta esarfa multicolora – spre exemplu – nu este, cumva, ceva foarte trecator, ba chiar hidos in mai putin de trei luni de acum incolo. Solutia? Clasic, clasic, clasic – nimeni nu va avea ceva de comentat vreodata in fata solutiilor corecte.

PS: Nu gasesti solutii aplicate pentru cele enuntate adineauri? Un mail cu o cerere expresa la [email protected] si totul este ca si rezolvat.