Acum multi ani, am ajuns sa petrec in Germania – mai intai la o nunta, iar apoi la un Revelion. La ora 12 noaptea, ambele erau deja petreceri terminate.”Ce pictisitori!….”, ,i-am zis.

Veneam de aici, din Romania, la scurta distanta in timp de la anii studentiei in care nu cred sa fi dormit adunat 5 nopti in anii 3 si 4 de facultate. Da, am fost ca tine, mare petrecaret. Beneficii? Am adunat multe amintiri si probabil am contribuit din plin, cu putinele mele finante de atunci, la caramizile casei vreunui patron de carciuma. Era la fel de frumos si nu se chema Centru’ Vechi.

Asta a fost traditia si peste ani – sa ne strangem pe la 8, 9 seara si sa facem un warm-up cu ceva tarie pe care o dam repede pe gat si apoi sa luam ceva aperitiv si apoi niste vin alb si peste si cort si haine din plastic multe si papioane rosii si roz si albastre si sarmale si pantofi “din lac”….cunosti, nu? Multe astfel de evenimente. Sute. Frumos, nu zic. Dar de ce noaptea?

Unii spun ca muzica si veselia noptii, alunga spiritele rele. Altii ca subliniaza trecerea de la ce-a fost la ce va sa fie si tocmai din acest motiv trebuie sa ne prinda rasaritul. Daca se poate pe plaja si mai bine.

Pe de alta parte, eu stiu ca ciclul asta diurn-nocturn, isi are rostul lui. Iar in miezul rostului este insasi refacerea mielinei, a tocului cel moale si alb care inveleste fibrele tractului nervos. Adica esti un om mai bun a doua zi daca te odihnesti bine. De ce mahmureala? De ce ameteala, durere de cap si oboseala? Si de unde si pana unde, in zilele noastre, au mai ramas motiv de barbatie, expresii de genul (retardului):”……ce-am baut, frate, azi-noapte! Belea! Off, capu’ asta……”. Pentru ce? Pentru un corp biciuit de neodihna, cu cearcanre pana in gat si cu multa durere de cap? Exista si alte variante de cumparat amintiri decat achizitia bauturii si pierdut noptile. Si bautura si petrecerile de noapte nu au facut pe nimeni niciodata nici mai barbat, nici mai erou. Dimpotriva.

Nu sunt lupul moralist – am pierdut, exact cum am spus mai sus, multe nopti, prea multe. Dar am inteles intre timp ca prefer mesele “pasnice” de zi, in care pot petrece la fel de frumos, cu aceeasi intensitate si cu la fel de multi si buni prieteni. La 9 sunt acasa cu tot cu dus facut. Si mai am si vreme sa ma bucur de amintirile zilei, sa-mi tin femeia in brate si sa nu duhnesc ca la 4 dimineata de alcoolul ieftin si indoit cu apa de la marea carciuma din Centru’ Vechi.