Primul este “La Cena”, pe Maria Rosetti. Chiar in dreptul micii statui a lui Caragiale – mancare italieneasca, cu gust pe masura. Seamana cu o trattorie la care mancam de pranz acum multi ani, langa Brescia. Personalul nu s-a schimbat de multa vreme si asta imi place, imi da o stare de confort. Au fost ani in care mi-am sarbatorit ziua de nastere acolo. Vara, terasa are aspersoare si racoarea e regasita din plin. Locul e al lui Serghei Mizil – omul e mai inainte de toate, un vesel si daca are o zi buna, face atmosfera alaturi de prietenii lui.
2. Piata Dorobanti, restaurantul cu peste. Am mancat de prea putine ori acolo, dar m-as duce ACUM. Peste proaspat, bucatari-personaje, peste pe toate gusturile. Si mai ales proaspat, foarte proaspat. M-a dus Oksana mea si m-am indragostit pe loc.
3. Zucca, pe Jean Louis Calderon (mai tii minte? Este numele unui jurnalist francez impuscat la Revolutie, in ’89). Surpriza a fost sa descopar ca localul este al unor amici din copilarie. Mancare cu specific italienesc, cu fructe de mare gatite spectacular.
4 Acasa. Nu rade, acasa se mananca cel mai bun si mai bine. Iubesc sa mananc acasa. Gustul este altul, mirosul care impresoara casa, senzatia de barlog pe care il protejezi – de nepretuit. Stii, cand te faci baiat mare, e o mandrie asa, pe care o resimti cu toate vintrele: duci mancare acasa, sustii familia. Iti recomand cu drag sa treci prin starea asta – iti da o stare de implinire imensa.
Daca o sa ma intrebi de bugete o sa-ti spun doar atat: in toate locurile astea, se mananca bine in doi cu maxim 200 Ron.
Sa nu uit: ne vedem dimineata la mic dejun la Gargantua, in colt la Gradina Icoanei. Sau in orice restaurant de hotel. E 10 Euro – senzatia e de 1000 de Euro.
