In weekend ma incarc cu o doza sanatoasa de viata. Viata inseamna sa-mi caut in Bucuresti un loc, coltisor, unghi, punct de vedere care sa ma imbogateasca. exista un Bucuresti underground de ani de zile, in care te poti desfasura in voie in functie de pasiunile si aptitudinile tale.
Ies la aer. Neaparat undeva cu mult verde sau departe de oras. Nu ma pun la coada pe DN1, caci am nevoie de ficat in continuare. Nu ma duc nici vara spre Constanta pe autostrada ca tot necastigator se numeste. Dar pe langa Bucuresti sunt lacuri si paduri Cernica si Sturbey si Mogosoaia si Snagov si Comana. Si sigur ai un prieten pe acolo care te primeste cu dragoste. Caci si lui ii e dor de civilizatie si de povesti din oras. Cauta-l. Se va bucura.
Nu ma (mai) duc la club, discoteca, carciuma, paranghilie. A fost. Nu prea mai este atmosfera aceea buna. Multa inchipuiala, inghesuiala, multa bravada, prea multe poze, prea putina distractie – adica tocmai subiectul pentru care lumea este prezenta acolo. As ingrasa un actionar de local cu alta nota de plata din care raman cu ceva ce nu inteleg (cu rare exceptii) sau as risca, din neatentie sau prea mult alcool, sa contribui la urmatoarea pereche de sani montati din oras, pentru domnita botoxata din colt. Si nu vreau. Chiar nu-mi place. Prefer o cina cu prietenii sau o cina, asa ca in vremurile bune, in care-mi invit apropiatii acasa.
Fac sport si citesc in ritm accelerat. Ar fi o apucatura din zona in care aveam un program de lucru de luni pana vineri. Si cine spune ca ora de sport este optionala? Dar cea de lectura? Nu, nu de pe laptop, carte tiparita.
Mai nou, imi voi plimba copilul. Imbracat ca un tata. Si cu o dorinta imensa de a-mi petrece cel mai mult timp cu el. Si nu e cauza pe lumea asta nici sa nu-l vezi, nici sa stai departe de el, de energia lui. Copilul nu este elementul de inspectat inainte si dupa serviciu sau de vazut in concedii. Daca esti tata, fii prezent. Nu numai in weekend.
