Cu tot soarele asta de pe cer, mie mi-a mirosit aseara a toamna. Sunt instinctele activate in copilarie si care ma anunta din timp despre vreme, despre anotimpuri. Iar primul gand asociativ despre toamna este ploaia si umbrelele ce se vor plimba de colo-colo pe strada ingusta, protejandu-te, cand de ploaie, cand de stropii lansati de soferul ce tocmai a accelerat chiar in dreptul tau.
Umbrela ramane accesoriul ce te va insoti pe tot parcursul toamnei si primaverii, pentru a te feri de toate aceste neplaceri. Ba si de altele, daca in tocul acesteia se ascunde o mica sabie. Pardon, acele vremuri au trecut.
Spuneam, demult, ca imi plac umbrelele cu maner din lemn sau acelea al caror maner este turnat in argint sub forma unui cap de animal mitologic. In graba, insa, daca ma prinde ploaia in oras, voi intra in primul magazin si voi insfaca de pe raft prima umbrela neagra, destul de generoasa in diametru, nepliabila si ale carei spite sa fie intregi. Si sa nu coste mai mult de 100 RON. Repet, doar daca ma prinde ploaia in oras. Pentru toate celelalte circumstante ce presupun conducerea doamnei prin ploaie sau participarea la un eveniment, voi fi insotit de umbrelele din paragraful prim.
Exista, evident, o eticheta a purtatorului de umbrela. Purtarea umbrelei prsupune cunoasterea unor reguli, care, aparte de a fi incadrate in domeniul accesorii masculine, tin mai degraba, de bun simt. Iata-le, intr-o ordine aleatorie:
1. Deschide umbrela cu mare grija, s-ar putea ca dintr-un gest scurt si energic, cum este acela al deschiderii umbrelei, sa ranesti pe cineva dimprejurul tau. O umbrela avand dimensiuni regulare ocupa o doza suficienta de spatiu – asigura-te ca nu este nimeni in acel spatiu.
2. Barbatii inalti merg cu umbrelele deschise pe deasupra barbatilor scunzi cu umbrelele deschise – mie imi convine. Atata vreme cat nu mai ai ragaz sa dai binete tuturor fizionomiilor cunoscute, dat fiind ca nu se intrezareste mai nimic pe dedesubt, il cataloghez ca si castig de timp de ambele parti ale inaltimilor. E un gest logic: daca esti mai inalt, iar cel din fata ta, de o inaltime mai mica, se indreapta grabit spre tine, nu poti decat sa inalti umbrela o idee mai sus. Cel de inaltime mai mica nu va face altceva decat sa incline, la randul sau, umbrela intr-o parte – nu inspre tine. Problema este astfel rezolvata.
3. Nu te opri ca sa inchizi umbrela – fa-o din mers. De obicei, chiar ca purtator de umbrela, in locuri aglomerate, ai in spatele tau o coloana in miscare – in alte cuvinte, gandeste-te ca te duci spre mare (cunosti cozile interminabile, nu?), iar cel din fata ta are stopurile de frana defecte – sigur rezulta incidente, deci blocaje. Nu vrei ca mama ta sa fie adusa in discutie.
4. Nu-ti balansa umbrela inchisa – dupa ce ai inchis umbrela, incearca sa o tii paralela cu piciorul, iar nu in pozitia unei sabii, caci, mai ales la urcarea unor trepte, cei din spate vor fi incomodati sever. Iar mama ta e bine, din nou, sa ramana in afara discutiei.
5. Nu lasa, spre uscare, umbrela in mijocul biroului – regula de fata e doar bun simt, nu e nici macare regula scrisa. Iar daca ma gandesc mai bine, ce atata uscare a umbrelei? La urma urmelor e desenata si croita sa reziste atacurilor vremii si vremurilor. Mai ales celor foarte umede. Te asigur ca umbrela nu va pati nimic daca o inchizi si o lasi sa atarne cu susul in jos in cuier – e fabricata din nylon, material ce nu se amesteca nicicand cu apa.
Daca totusi tu si ceilalti colegi insistati sa va lasati cu totii umbrelele in mijlocul biroului, s-ar putea sa primiti subventii pentru o mica crescatorie de ciuperci. Glumesc.
6. Nu-i stropi pe cei din jur cu umbrela ta – incearca sa eviti a le turna picaturi de apa pe pantofi, mai ales atunci cand esti in mijloacele de transport in comun.
7. Evita umbrelele supra-dimensionate – nu de alta, dar nu esti pe terenul de golf sau in tinuturile musonice, acolo unde capetele princiare sunt protejate de aversele de ploaie prin intermediul imenselor umbrele din bambus.