Am pornit data trecuta de la aceste repere istorice despre pardesiu. Astazi incheiem periplul nostru cu alte patru exemplare ce au facut istorie in epoca:
Pardesiul Paddock – un exemplar cusut, de obicei, la doua randuri, din lana groasa, considerat la vremea lui unul dintre cele mai casual pardesie. Imbraca cetateanul britanic pe vreme rece si era de gasit pe mai toate strazile londoneze ale sfarsitului de secol XIX si inceput de secol XX.
In ordinea inversa a ierarhiilor pardesielor din punct de vedere formal, al doilea in rang dupa pardesiul pentru frac, era pardesiul Paletot. Urma, ca model, liniile primului, dar materialele folosite nu erau unele atat de pretioase. Nasturii erau ascunsi, iar in lateral prezenta doua buzunare. Lungimea acestuia depasea cu putin zona genunchilor purtatorului.
Pardesiul Chesterfield era pardesiul pentru toata ziua al britanicului din clasa medie, fiind in varianta sa originala mai lung decat celelalte si, deobicei, facut pe masura. Pentru a putea fi purtat zi de zi a trebuit sa-i fie imbunatatita linia, in sensul in care croiala nu se mai apropia de corp ca in cazul pardesiului pentru frac ci, dimpotriva, prezenta o croiala mai larga, iar pe interior avea, pentru zilele foarte friguroase, o vesta din lana ce dubla captuseala acesteia. Haina nu prezenta cusaturi orizontale, dar dimensiunile acesteia, in functie de variatia greutatii si dimensiunii purtatorului, puteau fi ajustate prin pense aplicate in zonele laterale. In varianta ei originala putea fi croita atat la un rand cat si la doua randuri. Materia prima folosita pentru aceste modele era de obicei o lana groasa sub forma tweed-ului, vopsit in negru sau bleumarin. Mai rar fabricat din par de camila.
Aceste variatii ale culorii si texturii l-au facut versatil, putand fi purtat peste combinatii vestimentare diverse – de la hainele de zi cu zi, pana la tinutele semi-formale sau jachete sport. A reprezentat un semn distinctiv al domnilor bine imbracati – mai ales intre 1920 si 1960 – ramanand in picioare pana in zilele noastre ca un pardesiu de exceptie in garderoba masculina.
Paltonul Ulster este plasat ca origini in zona intalnirilor de afaceri diurne din epoca Victoriana, prezentand ca semne distinctive capa si manecile supradimensionate, alaturi de o gama larga de alte accesorii: palaria, manusile din piele, bastonul. Este cel care iti va reaminti de Londra bantuita de Jack Spintecatorul sau de povestile cu Sherlock Holmes si bunul sau prieten, Watson.
Fabricat in original din tesaturi grele – lana cu imprimeu herringbone (“bradulet”, tesatura “spic”) sau din tweed, paltonul de fata era considerat o haina casual si asimilata tinutelor non-formale. Dupa epoca Edwardiana, paltonul Ulster si-a pierdut capa ca element distinctiv, dar a continuat sa fie intrebuintat pe scara larga, de obicei intalnit in modele cusute la doua randuri.
