Zborul m-a fascinat mereu. Desi sufar teribil de rau de inaltime. Despre aceasta mare minune a secolului trecut am invatat de mic. Statea la loc de cinste in povestile tatalui meu si purta numele lui Montgolfier sau al lui Traian Vuia. Sau, mai tarziu, al lui Hermann Oberth, cel ce a inventat sistemul modern de propulsie al rachetei. Asta ca sa nu mai vorbesc de marile povesti cu Henry Coanda, ce ii inspira mereu raspunsul la intrebarea mea: “…tata, cum de plutesc avioanele? Pentru ca in spatele lor se creaza, prin propulsie, o zona de vid care….” Si tot asa, zile intregi.
Toate bune si frumoase,pana la proba practica: zborul. Aici s-a lasat prima data cu maini transpirate, vertij, ameteala, panica. E multa vreme de atunci. Senzatiile prime au trecut, astazi imi place sa zbor. Inca nu am ajuns la capitolul lupinguri, dar cine stie, intr-o zi…
Fascinanta ramane in mintea noastra si imaginea pilotului de avion, omul ce imblanzeste de fiecare data, cu stiinta si tact, uriasa pasare metalica. Eu am in fata ochilor acum, daca ii inchid, pilotul american de avion de vanatoare: nu foarte inalt, lat in umeri, smead si cu o detreminare in ochi ce frizeaza nebunia. Si mereu zambiund larg, cu dintii lui perfecti, langa avionul sau botezat intr-un fel sau altul.
In vremurile de dupa cea de-a doua conflagratie mondiala, acest pilot este insotit de unul dintre reperele clasice ale vestimentatiei masculine: jacheta de pilot. Aici vorbesc despre jacheta din nylon, special desenata si fabricata de minti si maini anonime in laboratoarele US Army din Natick, Massachusetts si de Laboratoarele de Medicina USAF din Dayton, Ohio. In urma cercetarilor de laborator s-a stabilit un model standard, sub anumite specificatii tehnice, foarte precise, ce a fost dat spre fabricatie doar catorva fabrici de textile ale vremii: Superior Togs Corporation din New York, Rolen Sportswear si Dobbs Industries. Odata cu globalizarea, contractele initiale si exclusivitatea in aceasta materie a disparut, in prezent cei atestati de guvernul american sa fabrice reperul in discutie sunt Samuel Gelber’s Alpha Industries.
Evident, vremurile moderne au silit producatrul sa-si ajusteze contractul, prin valorificarea produselor si spre publicul larg. Iar ca sa le faca mai apetente, ca si produse, culoarea initiala – un olive stins, s-a transformat in bleumarin, negru, rosu sau maro. iar vanzarile nu au intarziat sa apara. Nu de alta, dar conceptul acestei jachete este unul versatil si foarte functional: izoleaza partea superioara a corpului de orice fel de intemperii sau temperaturi scazute, sigilarea taliei, manecilor si gatului cu mansete creaza la interior o temperatura constanta pentru corp, buzunarele largi permit depozitarea unei sume vaste de obiecte personale.
Te vei intreba de ce apare celebra manseta in jurul gatului. Ei bine, pana pe la 1960, acest gen de jacheta inca purta denumirea tehnica de MA-1, fosta B-15 (pana in jurul acestui an). Pe tot parcursul celui de-al doilea razboi mondial si douzeci de ani dupa, firul de transmisie radio ca si conducta de alimentare cu oxigen a pilotului erau reprezentate de sectiuni independente ce se strecurau pe sub casca pilotului, prin partea frontala. Pentru a nu leza zona gatului, a aparut mansonul invocat. Dupa 1960, atat transmisia radio, cat si legatura la rezerva de oxigen au fost introduse in constructia castii.
Jacheta de fata a prins de-a lungul vremurilor varii forme. Pentru noi, civilii, este bine ca a ajuns un bun de larg consum. La noi, jacheta de gen e localizata prima data in timp, pe filiera turceasca, ca imitatie proasta a modelului original, pe la 1993-1994, purtata mandru de vajnici liceeni ai vremii alaturi de primele perechi de blugi si primii pantofi cu varf intors. Asta la romani. In alte locuri, jacheta de fata este asimilata inca din anii ’80 cu miscarea neo-nazista sau punkerii de pe strazile tarilor civilizate. Si pentru ca miscarile de extrema dreapta sunt raspandite pana spre nordul indepartat s-a simtit evident nevoia imblanirii gulerului, spre o mai buna protectie a purtatorului.
Astazi, jacheta de gen este intalnita in mod uzual in uniforma jandarmeriei sau a firmelor de paza si ordine. Purtata cu pantaloni cargo si o pereche de ghete inalte, chiar da impresia de securitate acordata celui pazit.
Evident, este un pic mai dificil sa-i gasesti un loc in partea clasica a garderobei unui barbat. Dar o poti pastra deoparte, ca un bun de valoare, folosibil alaturi de un fes tras pe ochi pentru mersul la meci “cu baietii”. Si numai pentru ca un baston al unui jandarm pe spatele tau este atenuat in buna masura de captuseala groasa a jachetei de astazi.
