Anii acestia au fost mari de tot. Si parul a fost mare de tot in acesti ani. Chiar nu conta in ce tabara te plasai: fie un fan Beatles convins, cu stilul tau preppy-chic si bretonul taiat cu un foarfece ascutit, putin peste ochi si intretinut de parinti, fie un hippiot get-beget, fugit in lumea larga, etaland motive indiene si florale la tot pasul, fumand marijuana pana peste poate si cu parul valvoi. Peace and love! – cam asta a fost reteta vremurilor.
“The shag” este celebra frizura consacrata de Sir Lennon si ai lui, in vremea cand barbatii inca isi purtau parul scurt. Putea fi orice par care a crescut neingrijit. Este inceputul adevarului despre masculinitate: esti star rock si ai parul lung, un succes imens pe scena, in turnee si un cont gras? Femeile te iubeau oricum ar fi aratat parul tau.
Asa cum spuneam, tot prina anii ’60, tinerii nonconformisti (hippies) au adoptat pletele si favoritii sau barba, care se potriveau de minune cu imbracamintea lor neconventionala. Unii au exagerat spre stilul “salbatic”.
Toate aceste stiluri au fost adoptate si ca noutate au aparut saloane de coafura pentru barbati, care ofereau tunsori din foarfece sau lama, lotiuni, uscatul cu fileu, vopsitul parului
Ca sa fim echidistanti in abordarea noastra, mentionam despre anii ’60 ca sunt considerati a fi inceputul “revolutiei” modei feminine, pentru ca tinutele incep sa fie tot mai simple, apropiindu-se de imaginea femeii moderne, de cariera.
Apar, deci, fustele conice pana la genunchi sau chiar mai sus, jachetele usor cambrate si trenciurile cadrilate facute celebre de sotia fostului presedinte american John F. Kennedy, Jacqueline Onassis. Contrastele cromatice gen alb-negru, rosu-negru sau galben-albastru erau si ele in mare voga.
Asta doar asa, sa ne aducem un pic aminte de vremuri mai frumoase. Poate le ia cineva si le redeseneaza, restilizandu-le. Tare mi-ar placea.
*articol redactat in colaborare cu Valentin Niculescu*
