Culoarea vine din tot ce ne inconjoara si se regaseste in hainele ce le purtam, transmitand un mesaj: la nivel vizual, la nivel subliminal, la nivel sugestiv. Dupa o perioada foarte indelungata in care singurul punct de culoare din vestimentatia masculina a fost reprezentat de catre esrfa, batista sau ceas, incepand cu 2007, retailerii de profil au aglomerat rafturile magazinelor de profil cu haine in culori exuberante, scotand in fata “noul barbat”: un personaj flamboaiant, androgin, ce pare sa se bucure de viata mai mult ca oricand. N-as sti sa argumentez de ce tocmai in prag de “mare criza mondiala” s-a lansat acest vector, ce respecta intru totul referintele cromatice din cataloagele de tendinte elaborate de laboratoarele de profil.
Am putea interpreta aceasta abundenta de culoare ca o supapa de refulare pentru ce avea sa vie: vremuri anoste, tulburi din punct de vedere economic si ingretosate de datorii ale fiecaruia spre dusmani comuni: sistemul, statul sau banca. S-a vrut, presupun, o contrapunctare a ceea ce avea sa devina tenta dominanta de culoare din mintile noastre ale tuturor: gri.
Apreciez personal aceasta diversitate cromatica caci da vioiciune strazii si bucura privitorul. Demersul despre ce culori ar trebui sa porti incepe chiar de la reperele pe care le posezi: culoarea ochilor, culoarea pielii, statura, greutatea, mediile pe care le frecventezi. In functie de aceste date ar trebui facute primele alegeri in ale cromaticii, neutand ca ar trebui cu putin sa faci mult, in sensul in care avand la dispozitie putine elemente, ele sa poata sa fie combinate in foarte multe compozitii vestimentare.
Cromatica se opreste pe parte masculina acolo unde combinatiile devin hilare, mult prea tari sau tind sa te incadreze la alte comunitati decat cea majoritara a heterosexualilor. Un exemplu ce spune multe despre cum sa nu faci este afisat in imaginea de mai jos (roz si bleu??!!).
In rest, te astept cu mare drag in forfota urbana spre a ne bucura reciproc de gaselnitele cromatice pe care le-ai mai inventat.
