Cei de 18 ani, imi sunt, deasemenea, clienti. Astfel, primerc recurent cereri despre compunerea unei tinute pentru balul de absolvire.
Aparte si oarecum departe de ceea ce gasim ca reper in filmele americane, balul de absolvire aici, la noi, este unul mult mai putin formal. Cu exceptiile de rigoare: locurile in care acest eveniment este precedat de o atat de buna organizare, incat se transmite tuturor participantilor un cod vestimentar obligatoriu. Atunci, lucrurile se simplifica si datele sunt identificabile in modul cel mai simplu.
Dar ce facem cu majoritatea cazurilor in care vestimentatia participantilor este lasata “la liber”?
De cele mai multe ori cererea incepe cu “…dle Ionascu, vreau un costum pentru balul de absolvire….” Si discutia continua. cu mine ascultand argumentele pro: “…..costumul ma face barbat…”, “….vreau sa par elegant…”, “…..n-am purtat niciodata sacou…..”, etc. Incerc sa explic, in acest caz special si in toate celelalte, ca imbracandu-te nu trebuie sa pari altcineva decat esti. Momentul balului de absolvire poate servi ca un prim moment in viata in care sa faci marea schimbare: trecerea de la blugi si tricou, la camasa si costum. Dar esti pregatit? Caci costumul, in varianta lui bine cosntruita, presupune un purtator pe masura, adica atitudine masculina bine inteleasa si stapanita. Nu stiu procentul exact, dar la 18 ani, putini sunt aceia. Concluzia? Purtarea unui costum ar putea sa devalizeze purtatorul in fata publicului.
Varianta secundara, imi spun ei, cei tineri este purtarea unui sacou. Nu o solutie gresita, caci un sacou adauga intotdeauna personalitate purtatorului. Ideea este sa fie unul din gama celor de sezon, subtire, fara intarituri, in nunate deschise, alaturi de o camasa in contrast si o pereche de pantaloni din bumbac cat se poate de simpli si bleumarin – fara efecte, fara taieturi.
Ce propun eu pentru balul de absolvire este ceva mult mai simplu bazat pe o ecuatie logica la fel de simpla: barbatul se imbraca conform varstei sale. Caracteristic varstei este bumbacul. Ce altceva mai clasic decat o pereche de blugi – nu skinny si nu baggy, fara taieturi, ate si rupturi de material in zona genunchiului – alturi de o pereche de pantofi maro – deschis sau inchis, de gustibus si o curea pe masura. Cheia tinutei este in partea de sus – nu eternul tricou, ci o camasa alba, impecabila, slim-fit – caci asta este marimea corecta a corpului la 18 ani, cu manecile suflecate si deschisa la doi nasturi sus. Asa as intra in balul meu de absolvire daca as avea 18 ani. Atat de simplu. Bine, as lua cu mine si sacoul de mai sus si numai pentru ca vreau s-o scot la plimbare pe cea care-mi place dintre toate. Si va fi seara, racoare…..
Asa cum am spus, este despre varsta – la 18 ani e chiar un timp corect sa inveti ca simplitatea, chiar si la nivel de tinuta, depaseste orice sofisticareala a modei celei trecatoare.
