Incepe sa devina evident ca lumea virtuala ne capteaza cam tot ceea ce inseamna activitate zilnica. In curand, fara niste reguli exacte luate din proprie initiativa, ne ducem naibii de tot pe tema asta. Pe de alta parte, fara aceasta parte care ne da de mancare fiecaruia dintre cei care avem activitate si procesare de servicii si produse virtuale, viata noastra ar fi una trista. cu mai putine venituri decat in prezent. Adevarul este undeva la mijloc.
Primul lucru pe care il faci dimineata este sa te duci la toleta si sa te speli pe ochi si pe dinti, sa faci un dus si ce mai faci tu acolo inainte de a procesa orice fel de informatie care rasare din ecranul colorat al telefonului. Cred ca este primul pas spre respectul de sine. Privitul si inghititul pe nemancatelea a ceea ce se varsa pe ferestrele altora te transforma in lada de gunoi de la primele ore. Ca sa nu mai spun de zgomotul infernal generat de multitudinea de informatii si care sigur nu este menit sa-ti faca viata mai buna, ci doar sa-ti strice ziua.
A doua regula ar fi ca atunci cand intri in incinte dedicate mintii si trupului – biserica, sala de antrenament, sala de mese, restaurant, biblioteca, grup de meditatii, sa lasi dracia la usa. A efectua un lucru sau o actiune pana la capat, inseamna sa dai 1000% din tine pentru aceasta. Mai putin – adica selfie and stuff la sala – te descalifica si te plaseaza minim pe locul doi, daca nu chiar mai jos. Si nu prea poti sa faci bine in viata asta cate 25 lucruri deodata. Sa inghiti mancare alaturi de gandurile varsate de altii sau sa te antrenezi intre doua decoltee aratate de vreo stupida pe Facebook, e sinucidere curata.
Seara ar trebui rezervata unei lecturi sau stransului in brate de femeie, nu de telefon sau laptop. Stiu, e greu. Nu tin morala crestina aici. Nici macar eu nu pot respecta toate regulile astea in secunda de fata – ma sileste activitataea, de obicei suprapusa si multivectoriala. Dar mi-au venit astea in cap si n-am putut sa nu le scriu. Macar sa le tin eu minte si sa le aplic.
