Am avut primul job adevarat la 29 de ani. Cand spun adevarat, spun de un angajator de top si o retributie pe masura. Toate celelalte, daca au existat pana atunci, nu prea au contat.

Scriu acest text, pentru ca ieri, pe drum a avut loc o discutie in masina. Doamna de langa mine spuea ceva de pensie si de primirea acesteia dupa o anumita varsta, iar eu sustineam ca in Romania toate cotizatiile pentru pensii ale mele si ale parintilor mei au disparut odata cu marele furt de tara (cu numele Bancorex, in speta) si ca exista slabe sanse ca cei care platesc azi cotizatii la stat sa primeasca vreodata pensie. Nu de alta, dar sistemul se schimba de la o ora la alta, iar gradul de previzibilitate este spre 0.

Cadrul este mai larg de atat si nu se refera la angajare propriu-zis, ci la educatie in general si la drumul urmat pana la acel punct de catre fiecare dintre noi. Marea eroare de sistem se refera la inmagazinarea unui bagaj de cunostinte abominabil de mare si total nefolositor in detrimentul practicii de viata si de actiune ce ar trebui sa caracterizeze generatiile de astazi. Da, asta este scoala de astazi: o uzina imbatranita ca si concept, care pregateste executanti. Scoala nu preda descurcareala, evolutie, creatie personala, dezvoltare sau aplicatii – scoala, inca ruseasca ca si concept, preda cunostinte si concepte pentru executanti. Exceptand liniile directoare ale unor stiinte aplicate, cum sunt medicina sau ingineria, recunoscute pe plan mondial ca de mare valoare, restul sunt fum.

Chiar si la capitolul stiintelor aplicate, in finalul acestor studii, sub bucuria de moment a absolvirii, nimeni nu preda tanarului doctor sau inginer ce urmeaza si cum se face demarcatia sociala, cum sa se descurce in viata, cum sa-si ia o casa sau cum sa-si intemeieze o familie. Iar cei mai multi, absolviti de studiu pe parcursul anilor de facultate, chiar nu stiu acest lucru. Iata o paradigma a zilelor noastre.

Deci, talentul nu rezida in a absolvi ceva de nivel superior si a lua note mari, ci forma in care post-absolvire stii sa-ti vinzi stiinta de carte potentialilor tai beneficiari. Iti spun din experienta personala ca vanzarea acestui know-how in cadrul unei forme de angajare, prin mers la serviciu, iti dauneaza. La modul propriu. Mai ales daca-ti iei rolul in serios. Da, job-urile de inceput au rolul lor – le-am facut si eu. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te dedici angajatorului si muncii pe care acesta ti-o cere. Pledez mereu pentru furtul a ceea ce este bun in meserie, simularea indeplinirii sarcinilor de munca si o cat mai larga varietate de ocupatii. Doar ca sa vezi ce ti se potriveste.

Daca ai ales studiile de drept, spre exemplu, la 18 ani, in virtutea comparabilelor si ideilor de atunci: sfaturile parintilor, vorbele prietenilor, o ruda model magistrat sau avocat, nu inseamna ca o sa si profesezi. Poate fiinta ta nu corespunde sub nici un considerent cu acest statut. De cele mai multe ori se intampla asa, Mai mult, nimeni nu iti spune la inceputul meserie ca in Bucuresti sunt peste 11 000 de avocati, iatr peste trei sferturi traiesc in conditii mai putin decente. Financiar, vorbesc. Sau daca esti magistrat, asculti toata “pruncia” ta in meserie de ordinul superiorilor, iar aia cu independenta justititiei ramane doar ceva declarativ. Da, nimeni nu-ti spune asta.

Exista parti frumoase in fiecare meserie. Ideea ramane sa ti-o alegi tu si sa nu ti-o impuna altii sau nevoile. Pana sa stii unde si daca vrei sa te angajezi, ia si cutreiera lumea. Lasa mersul la angajat cu CV-ul in mana pe post de viitor umil si obediet executant. Nu asta e calea, Incearca de toate pentru toti intre 20 si 30 ani, tocmai ca sa stergi urmele adanci ale unui sistem care te vrea sclav. Iar drumul acesta sigur iti va arata semne despre cine esti, cum esti si incotro vrei sa o apuci.

Am avut peste 20 job-uri in viata asta. Si nu am avut in tot drumul asta un text ca cel de mai sus la dispozitie. Dar instincul mi-a dictat sa migrez in cat mai multe medii ca sa stiu ce intelesuri are lumea. M-am oprit atunci cand am simtit ca ceea ce fac acum este al meu si doar al meu ca misiune in viata. Si m-am mai oprit, migramd spre urmatorul mediu, atunci cad tipologia de situatii si cea umana dintr-un mediu incepea sa se repete. Era primul semn ca trebuie sa progresez spre alta directie.

Da, cheia este dezvoltarea instinctelor si urmarea intuitiei. Lasa cognitivul, ia-te dupa nas, dupa simturi. E lumea celor care simt, nu a celor care analizeaza de cinci ori. Asculta-ti instinctele!

In urmatoarele seminare la care te invit sa participi iti voi povesti cum ATITUDINEA NASTE APTITUDINEA, chiar si legat de a te manifesta in varianta ta cea mai buna. Abia astept sa te cunosc, asa ca lasa-ti datele tale – telefon si email – ca sa sa te anunt cand vor fi urmatoarele evenimente:http://www.domnideromania.ro/contact/