Fac deja ceea ce fac de 10 ani: multi barbati, multe garderobe, sute de ore. Dar astazi este mai putin despre mine cu ce fac, ci mai degraba cu mine, cel care face si cu rezultate.
Ma jos este textul lui Catalin X. Chiar asa – Catalin X, client. Citeste-l. S-ar putea sa vrei sa treci prin experienta asta.
”
I Preambul
Probabil ca multi ar incepe un asemenea review cu “l-am cunoscut pe Cezar…”, eu initial l-am cautat pe Cezar. Am cautat pe cineva care sa imi poata livra un lucru de care simteam ca am nevoie, l-a gasit si l-am ales pe Cezar pentru ca e cel mai bun si partea mea narcica nu poate sa se multumeasca cu mai putin de atat.
II Context
Ca sa intelegi contextul cautarea lui Cezar a fost ceva pe cat de natural pe atat de neasteptat in contextul in care ma aflam. Imi schimbam job ul si in acelasi timp plecam din linia frontului mai in spate, inspre cei care gandesc mai mult si executa mai putin. De cand ma stiu, pana cand am inceput procesul asta hainele pentru mine avea niste scopuri clar definite: sa fie ieftine, comode si sa nu ma faca sa ies din turma. Garderoba mea era simpla si foarte mare ca si volum, purtam in 90% din situatii adidasi, blugi, tricou si din cateodata, cand ma simteam nevoit sa fiu elegant imbracam o camasa office. Simplu, lucid, ieftin, mentenanta cat mai putina; asta era reteta care functionase de cand am invatat sa ma imbrac singur.
Schimbarea asta de job venea cu o schimba profunda de atitudine, saream in randul barbatilor, mi se cerea sa am mai multe responsabilitati si sa cresc mare aproape peste noapte. Nevoia mea la momentul respectiv era oarecum conturata dar nu foarte clar, voiam ceva in genul: sa ma imbrac conform cu felul in care ma simt, barbat adica; voiam sa ma ia lumea in seama si sa am un sistem simplu si eficient de a-mi gestiona hainele si deci imaginea; voiam sa cheltuiesc atat cat e nevoie pentru asta dar niciun leu in plus. Ma vazusem in postura in care sa dau din nou cei 1500 de lei anual pe haine care ori nu imi veneau, ori nu tineau mult, ori nu le purtam intratat de des, intr-un cuvant risipa. Am inteles acum ceva vreme ca exista doua modalitati prin care poti invatat sa optimizezi un domeniu care tine de bani si livrabile: fie inveti din greseli si le platesti singur cu timp si bani grei fie platesti pe cineva care deja a investit timpul, banii si a facut greselile din care a invatat.
III Prima intalnire: confuzie profunda
L-am gasit pe Cezar pe net in urma unui research aprofundat. L-am ales pe el pentru ca de departe era cel care imi transmitea ca poate sa imi livreze ceea ce aveam nevoie. Am stabilit o intalnire si in masina inainte sa ajung la biroul lui mi-am dat seama de fapt ce voiam cu adevarat: voiam educatie in haine si imagine; Eram dispus sa dau la schimb disponibilitate, o suma rezonabila de bani, timp si niste urechi foarte deschise. Prima data cand l-am vazut m-am speriat de cat de inalt e, am remarcat sacoul care ii venea perfect si atitudine impresionanta; trebuie sa recunosc ca am fost chiar emotionat. Pana atunci in lumea mea erau putini cei care imi puteau provoca pozitia mea alfa. Am stat jos, mult prea jos fiindca scaunul lui era mult mai inalt decat al meu si diferenta de statura facea narcisicul din mine foarte inconfortabil. Ne-am conectat repede, am inteles ca e un om trait, ca stie ce insemna viata si ca ceea ce face e din vocatie si nu din necesitate. I-am spus ca am venit la el pentru educatie si mi-a confirmat ca mi-o poate oferi. Am inceput asadar un proces care la inceput pentru mine unul a fost foarte confuz, o gramada de lucruri noi, o pozitie in care stiam sigur ca voi fi judecat in momentul in care intru in aria lui vizuala iar asta, desi stiam ca are tot dreptul sa o faca fiindca eu i-o cerusem, ma facut sa ma simt mai putin inconfortabil. Cezar insa a avut tactul si decenta de a ma lua usor iar senzatia de inconfortabil am disparut in curand. Creda ca i-a luat mai putin de 30 de secunde sa imi faca toata matricea vestimentara, termen de care nu auzisem in viata mea dar parea foarte precis si personalizat. Am plecat confuz, ce se intamplase oare in sedinta asta de consultanta? Ce o sa fac cu hainele mele vechi? Cat o sa ma coste? Cum si cand o sa port hainele de care imi povestea el? Ce ala croi?…dupa cum spuneam confuz. Naivul de mine a crezut ca domeniul asta se invata intr-o ora jumate si apoi o sa fiu cel mai elegant om de pe Pamant. Am plecat de asemenea socat ca nu stiam lucruri fundamentale despre carpele cu care ma acopeream in fiecare zi, despre mine si despre ce spun hainele despre mine. Am invatat insa ca atunci cand simti o confuzie profunda urmeaza si o schimbare profunda asa ca am continuat.
IV A doua intalnire: un proces, cel putin, rascolitor
Cezar mi-a propus sa incepem de undeva aceasta revolutie a hainelor anume din garderoba mea. Garderoba era pentru mine un cuvant mare, nu eram sigur daca se scrie cu B sau cu P si credeam cu tarie ca e o treaba foarte feminina. Realitatea grea a dulapului meu cu haine a fost greu de suportat, mi-a lasau un gust amar de bani irositi si lipsa de functionalitate. Pe scurt hainele pe care le aveam in proportie de mai bine de 60% nu le purtam niciodata, cele pe care le purtam erau prea stramte sau prea largi si daca maine eram nevoit sa ma duc la un eveniment semi formal nu aveam cu ce sa ma imbrac. Am donat tot ce era bun dar nu era pentru mine, ce a ramas am ajustat. Afara de dezordinea asta nebuna mai mult din capul meu decat din dulap Cezar mi-a tinut o lectie impresionanta timp de 3 ore pe care am ascultat-o cu gura cascata, socat de informatii, de sensuri, intelesuri si de cum am putut trai pana acum fara sa stiu macar o parte din lucrurile astea. Lectia a fost foarte personalizata, foarte personala si foarte in persoana din partea lui Cezar. Trebuie sa recunosc ca habar nu aveam ce o sa se intample dupa intalnirea asta si nu stiam cum as putea vreodata sa pun toate lucrurile astea in practica. Traiam aceeasi confuzie ca la prima intalnire dar la un cu totul alt nivel, educatie am vrut, educatie am primit, livrata pana la ultimul banut plus bonusuri. Am mers mai departe fara sa clipesc fiindca simteam ca schimbarea e aproape si devenisem chiar nerabdator.
V A treia intalnire: De unde? Stai! cum ?Ce ? Tre’ sa le port pe toate? Cum adica camasa in fiecare zi?
Am mers la cumparaturi cu Cezar, dupa ce, in intalnirea precedenta mi-a facut o lista foarte detaliata atata cu lucruri de cumparat cat si cu preturi foarte apropiate de realitate. 3 ore, atat i-a luat lui Cezar sa imi gasesca haine pe masura, confrme cu nevoile si matricea mea vestimentara, am exersat expresia asta, ma dadeam chiar arogant ca vorbim amandoi in aceeasi termeni. Si de data asta a fost o intalnire foarte intensa in care am invatat niste lectii esentiale in ceea ce priveste hainele, lectii care in alta circumstanta m-ar fi costat foarte multi bani. Cezar a stiut exact unde sa mergem, ce sa luam si cum sa nu spargem banca in procesul asta. M-a surprins faptul ca a reusit cu o suma derizorie, pentru cat de elegant aratam, sa cumparam haine pentru 5-6 ani. Am mai invatat un cuvant foarte important de la Cezar: “pretios”… si am inceput sa vad cuvantul asta peste tot in hainele mele. Pretios e eleganta gandita, optimizata financiar si educata. Daca as fi fost singur la cumparaturi cu siguranta as fi plecat cu un gand, m-as fi intors obosit, cu bani cheltuiti si cu haine care nu mi-ar fi facut cinste. Asta numesc eu eficienta!
Inainte sa ne despartim Cezar mi-a spsu si ce sa fac cu hainele astea noi, cum sa le combin, cand si cum sa le port, cum sa am grija de ele si cum sa le introduc usor in viata mea de zi cu zi. Acum aveam cu ce sa ma imbrac, stiam cum si stiam de ce sa ma imbrac asa. Ramasese sa si aplic tot ce imvatasem si sa port toate hainele pe care le cumparasem, eram entuziasmat.
VI Let’s do this! Dar nu saptamana asta…
Iata-ma singur cu hainele. Cezar isi facuse meseria si mi-a livrat pana la ultimul banut ce ii cerusem si peste asta. Am amanat ca o saptamana aceasta schimbare pe diverse motive inventate cam in fiecare zi. In realitatea imi era frica de schimbarea asta. Imi era frica de felul in care ma vadeam, cine mai eram eu daca nu ma mai imbracam cu hainele cele vechi, ma apucase chiar o panica pentru ca simteam ca desi imi cumparasem haine pentru 5 ani parca nu mai aveam haine sa ma duc la piata sau sa imi spal masina. Imi era frica de ce vor spune oamenii din jurul meu, e ca si cum mi-am schimbat numele, statutul, voiam sa ies din tiparul vechi, ce se mai intampla oare, cum vor reactiona? Era greu, nou dar un lucru pe care simteam ca trebuie sa il fac, il facusem de altfel. Prima zi a fost ciudat, camasa nu era ca si tricoul, era mai restrictiva un pic, necesita grija la gesturi, parca ma strangea de gat. Pantalonii erau prea eleganti pentru mine. In pantofi mergeam altfel decat in adidasi, se auzeau altfel, parca ma ferm. Puloverul asta imi ia mult timp sa il iau pe mine dimineata. Nu eram deloc confortabil cu imaginea barbatului din oglinda, parca e prea barbat, parca e greu…traiam o frustrare foarte puternica. Domane, ce am facut!? Cum am cheltui eu atatia bani pe ceva ce poate nu o sa imi placa.
VII Nu e usor sa fii barbat, ca daca ar fi fost ar fi facut-o toti baietei!
A doua zi insa am observat ca mi-a luat mai putin timp sa ma imbrac iar dupa prima saptamana o face in 10 minute maxim. Incepea sa creasca in mine imaginea din oglinda, ma simteam elegant si am inteles ca a fi barbat nu e confortabil, e necesar sa iti asumi lucruri si sa simti reponsabilitatile care iti apasa pe umeri, hainele m-au invatat si asta. Am mai inteles ca sunt putini oameni in jurul meu care sunt confortabili cu adevarat cu inconfortabilul si de aceea se imbraca intratat de neglijent dar confortabil. Incepusem usor usor sa ma simt chiar confortabil cu calcatul camasilor, lucru pe care in uram in trecut, acum il vedeam ca pe o alta responsabilitate barbateasca, grija pentru mine. Toti pantofi ma strangeau, nu stiam atunci si nici pe cezar nu il intrebasem, ca exista masini de intins pantofii, solutii pentru piele sau alte ajutoare in sensul asta. Din cauza acestei ignorante cam 3 saptamani am suferit de bataturi in toate partile. Incepusem sa asociez elegantul cu inconfortabilul insa dupa ce pantofii sau mai lasat si au inceput sa se muleze pe piciorul meu era o minune ca ma pot incalta cu ceva atat de elegant si sa ma simt intratat de confortabil. O alta parte in a fi barbat este sa iti asumi si atacurile masculilor beta care in secret se cred alfa si care testeaza mereu statutul celor de mai sus decat ei. In contextul asta am primit multe remarci obraznice din cercurile de la munca, isi exprimau invidia, cred, intr-o modalitate foarte agresiva. Sa vin imbracat in felul asta in fiecare zi e ca si cum as vrea sa le transmit ca sunt mai bun decat ei… sunt isteti, s-au prins repede. Am inceput usor, usor sa raspund intr-un mod mai putin agresiv la remacile de genul: Ai interviu sau de ce te-ai imbracat asa? cu Nu asa sunt eu, elegant!, Bai, da cam elegant… Imi pare rau daca e prea mult pentru tine!, Ba da asta nu se mai suporta uite-te la el s-a ajuns… Nu ma pot abtine!, De ce vii ma cu sacou la munca? Daca tii neaparat sa stii, asa ne imbracam noi barbatii. Au devenit cu timpul chiar amuzante toate aceste intepaturi si prin ele am inteles ca da, hainele functioneaza pentru a transmite un mesaj.
VIII Intalnirea a patra: de vara si primul meu costum
Dupa mai bine de 3 luni de cand nu il mai vazusem pe Cezar am urmat cu sfintenie instructiunile pe care le-am primit. A functionat ce imi livrase el si eram bucuros de asta. Simtea insa ca asta nu e tot. A venit vara, hainele de iarna, primavara, toamna erau greu de adaptat la caldurile de afara si asa cum insusi Cezar mi-a spus: haina trebuie in primul rand sa fie functionala. Am stabilit o intalnire cu Cezar in care i-am spus clar ca vreau sa imi iau haine de vara si un costum fiindca aveam un eveniment curand. Dupa alte 3 ore foarte productive cu un buget mai mult decat decent am cumparat hainele potrivite. A fost revelator pentru mine sa vad untilitatea si eleganta hainelor de vara, am descoperit o alta parte a imaginii mele foarte proaspata. Am cumparat impreuna cu Cezar un costum care imi place foarte mult, la un pret foarte decent si care imi vine foarte bine, am mai discutat despre una alta si ne-am despartit cu gandul la urmatorul episod. Dupa ce am ajustat toate hainele de vara asa cum mi-a spus el am inceput sa ma simt ca pe strazile din Milano de fiecare data cand ma imbracam de vara.
IX Sacoul, uniforma barbatului
De cand l-am intalnit pe Cezar mi-a ramas gandul la sacoul lui perfect, voiam intr-o zi sa pot avea si sa stiu cum sa port o asemenea bijuterie masculina. In episodul doi mi-am cumparat impreuna cu el doua astfel de sacouri, de vara, destructurate. Daca episodul cu camasa in fiecare zi mi-a ridicat nivelul de eleganta, sacoul l-a explodat. Dupa ajustare sacourile imi veneau perfect. Am invatat de la Cezar cum sa le combin si in ce situatii sa le port. M-am documentat cat am putut despre tot felul de lucruri relativ la sacouri pentru ca acum, hainele erau noua mea pasiune, poate chiar obsesie. Sacoul a fost mai greu de purtat zilnic decat a fost camasa, intepaturile din jur s-au amplificat, nu stiam cum sa port un sacou si a fost greu in primele saptamani. Acum insa abia astept sa fie un pic racoare sa pot sa iau un sacou pe mine. Ca si imagine face o diferenta majora pentru mine, am primit foarte multe complimente pe tema asta.
X Concluzii: WOW! si Multumesc!
Uitandu-ma in spate, la cum ma imbracam si mai important, la cum ma simteam as putea spune fara exagerari oratorice ca acesta schimbare a avut un impact major pentru mine! Ma simt mult mai bine in pielea mea, mult mai barbat, mai elegant, mai relaxat cu viata, ca si cum nu mai am de demonstrat nimic nimanui. S-a asezat atitudine asta in viata mea cum se aseaza sacourile mele pe umeri, perfect adica! Ma bucur ca l-am gasit pe Cezar, ca am beneficiat de generozitatea, profesionalismul lui si ca l-am cunoscut ca om! Voi fi mereu recunoscator pentru educatia pe care am primit-o referitor la haine, atitudine si la ce insemna sa fii un barbat elegant, multumesc Cezar!”
