Educatia cu “DA”. Educatia cu “NU”

Educatia cu “NU” a fost specifica celor din generatia mea. A fost amputatoare si extrem de coercitiva: “nu face asta”, “nu te joci afara”, “nu, nu te duci la film cu Alex. Alex e golan”, “nu avem bani sa luam bicicleta”, “nu te imbraci cu blugi. Blugii sunt pentru cei mari.”, “nu iesi afara fara fes”. Asta in copilarie.

A continuat cu exprimarile unui semnificativ corp profesoral din liceu si facultate – per all, un lucru bun, dar in peste 70% din timpul alocat studiilor s-a produs, ca si la tine, o pierdere de timp: “nu ai dreptate”, “nu inveti, nu iei examenul”, “nu ai voie in cancelarie”, “nu vei stii nimic daca nu inveti 10 ore pe zi”, “nu-ti dai toata silinta”. Dupa toate aceste amputari cu o durata semnificativa – de peste 16 ani – au urmat NU-urile angajatorilor: “nu te putem angaja, esti policalificat”, “nu-ti convine, pleaca”, “nu ai terminat sarcina?”. Dragi pedagogi, profesori, academicieni, universitari, draga mediu comunist alienat, dragi angajatori, va rog frumos sa va luati NU-urile inapoi si cu toata domnia de care dau dovada, sa vi le bagati undeva. Dovada ca n-ati avut dreptate cu muscatoarele, rautacioasele si gratuitele NU-uri aruncate la gramada catre mine si cei ca mine, fara discernamant, din plictiseala creierului vostru ingust? Sunt aici, in rand cu multi asemenea, liber, construind, in viata si pe profit.

In plus, in tot acest rastimp NU am fost educat cum sa: ma imbrac, sa aleg o pereche de pantofi, sa calc o camasa, sa-mi fac rost de alimente sau adapost, sa calc o camasa, sa conduc o motocicleta, sa ma bat sau sa ma apar, sa fac sport, sa am grija de corpul si mintea mea, sa-mi iau bilet de tren sau sa iubesc o femeie. Noroc de marea de instincte din inzestrarea personala pe care le-am lasat active pe tot acest parcurs, spre a nu ma paste impotenta mentala sau alienarea. Probatoriul suprem? Corporatistii si cei din administratia publica, de aici sau de aievea Mai ales cei de la varf.

Ar fi fost frumos si indicat educatia cu DA: “da, te poti juca afara, daca iti termini temele”, “da, te poti duce la film cu Alex. Alex are cel mai bun croseu de dreapta din cartier. Te va invata si pe tine sa te aperi”, “da, vom lua bicicleta, daca muncesti cot la cot cu noi la amenajarea casei in aceasta vara”, etc. DA-ul da voie la creatie. De orice fel, de orice gen. Iar marii creatori ai lumii in care traiesti au fost cei care au iesit din rand, nu cei care au stat la lant. Apropo, un vector pentru parintii de orice fel: drumul de la “vreau” pana la “poftim, ia”, are insemnatatea lui. Orice scurtatura duce la anihilarea instinctelor, la retard pronuntat pentru perioada imediat urmatoare a “dragului de copil”. In lipsa stimulilor si a stingerii becului au doua directii clare: parte a fenomenului infractional sau postura de sclav perfect.

Ca sa nu las problema ridicata fara o solutie, vin cu partea mea de contributie: propun public sustinerea cursurilor de vestimentatie masculina, respectiv feminina in scolile publice. Ma gandesc la elevii care ar privi-o ca pe o stiinta facila si distractiva, cu recul pozitiv pe termen lung. Si n-ar fi rau ca una dintre teme sa se intituleze simplu: “Cum se calca o camasa”. Rezultatul? Un pas mai aproape de viitorul barbat care stie sa supravietuiasca in lumea larga.