Am constatat acest fapt rascolind prin dosare mai vechi si descoperind o fisa medicala din acea perioada in care a avea 18 ani era ceva mirobolant. Faceam inca sport de performanta, dar nu acest aspect e relevant. Pastrarea acestei greutati a presupus o sinusoida destul de alambicata.
Pasul I a fost impactul cu studentia si tot ce presupune acest mediu in varianta lui clasica: mese luate pe genunchi, alergatura intre cursuri si locul de munca, seminarii, examene, stress. A fost perioada cand am slabit aproape 20 kg. N-a fost o versiune foarte fericita a mea, dat fiind ca nici hainele dintre cele mai bine croite nu mai aveau forma pe un corp slab si netonifiat.
Am sarit foarte repede dupa terminarea facultatii la extrema cealalta, pentru ca in acelasi spirit clasic, meseria m-a asezat la birou, Iar kilogramele in plus au venit foarte repede intr-un regim de viata static, suprapus pe un metabolism de sportiv. Din punctul minim atins in perioada facultatii, am sarit la un punct maxim. Diferenta dintre cele doua extreme a fost de aproape 45 kg. Cum asa? Stress, munca pana la epuizare, nesomn….iti sunt cunoscute aspectele astea, nu? La unii, multi, starea asta este o a doua natura. Asa si mor, in frici si in necunoscut, ingrasati peste masura, biciuind un corp obidit spre a acumula……fum.
Te trezesti, ca si mine, cand organismul incepe sa dea semne de alarma, Sunt un om normal – nu merg la medic in scop preventiv. Si nu e despre educatie. cat despre minciuna despre tot ce inseamna lantul medic – diagnostic – medicatie. Poate o sa avem vreme odata sa dezbatem. Revenind, atunci cand corpul da semne, asculta-le. In primul rand, am vorbit cu un specialist nutritionist, calificat in diabetologie. Discutia a dus la un regim alimentar, care mi-a devenit regim de viata. Atunci cand dupa 10 luni am pierdut aproape 40 kg, revenind la greutatea din liceu, fireste, am jubilat.
De-abia dupa ce am reatins acest punct, am inceput sa tonifiez si sa supun fibra musculara la efort pronuntat. Daca as fi facut-o pe parcursul regimului alimentar, in starea de privatiune fortata a organsimului de calorii, probabil hipoglicemia m-ar fi doborat la fiecare antrenament.
Astazi, dupa un drum sinuos, mi-am recapatat forma si greutatea din liceu. Sunt multe filozofii, programe de antrenament, diete si voci autorizate in domeniu. La o triere atenta, ii vei descoperi pe cei cu adevarat valorosi. Ce-ti pot spune este vorba unui prieten, de zilele trecute, care a inspirat scrierea de fata: corpul nu e o carcasa parasita pe undeva prin curtea vietii tale. Are nevoie de aceeasi ingrijire ca spiritul ta sau ca mintea ta.
