L-am revazut curand. Asa, din intamplare. E un film din 1980, regizat de Paul Schrader. Pentru cei dedicati, filmul prezinta imaginea barbatului stilat, dar fara substanta. Este lectia de cameleonism, oportunism si misoginism predata clasei masculine la inceputul deceniului 8. Chiar si in aceste conditii, filmul a intrat in gratiile publicului si ale criticilor. Daca ne-am desprinde o secunda de critica de film care tinde sa incadreze productia intr-o nisa sau alta, am realiza ca filmul nu este nici macar despre protagonistul sau, ci despre ceea ce poarta. In fapt filmul este o poveste despre Giorgio Armani.
Nu voi face apologia acestui brand. Nu ma caracterizeaza. Nici macar ca marime, caci intrand in ultimul magazin de gen, undeva prin strainataturi mi s-au adresat respectuos, precizand ca Armani nu coase costume pentru dimensiunile mele speciale:”….domnule, ne pare rau, profilul dvs. fizic nu se incadreaza in masurile noastre.”. A fost unul dintre multele motive pentru care am iesit din target-ul lor. Dar respect pe mai departe mostenirea lasata lumii de acest creator de frumos.
De ce? Pentru ca tocmai acest designer curajos a fost cel care a condus o revolutie in ale vestimentatiei masculine in anii ’80, reinventand costumul masculin, inlaturand intariturile si buretii sustinatori pentru umeri si aducand costumul la varianta lui actuala: un costum usor, cu umar moale, de purtat mai in toate situatiile pe care le presupune viata de barbat. Ba a indraznit sa ii aduca si culoare si sa-l compuna din materiale si texturi la care nimeni nu s-ar fi gandit. Din aceste ratiuni il putem considera pe Armani un personaj inaintea vremii sale, caci curajul de care a dat dovada ducand costumul in randul maselor si facandu-l accesibil oricarui barbat doritor de frumos, nu face din el decat un personaj demn de apreciat. Atat de apreciat incat costumul barbatesc, evident adaptat, este cooptat in randul garderobelor feminine pe aceeasi scara larga.
Cam asa e si in viata: asa cum Julian (Richard Gere) ajunge sa se impace cu sine dupa zbateri intense, tot asa, pe de alta parte doar cei curajosi raman in memoria colectiva. Caci mai mereu, sannsa este de partea celor puternici, celor inovatori, celor ce ies din linie.Si cand acest curaj schimba lumea, incep sa ti se dedice filme sau carti.
