Pe fondul unei goliri, secari, taieri de traditie si civilizatie romaneasca, in ultimii 15 ani a aterizat in Romania, dimpreuna cu sucursalele corporatiilor vanzatoare de fum si training-ul, seminarul, coaching-ul de formatie americana. Ca se cheama NLP, dezvoltare personala, Sharma, Robbins, sau “3 pasi magici catre succes financiar”, fara doar si poate, totul e un fake foarte bine prelucrat si atat.
In cosnsistenta lor, au o singura valenta buna: vorbesc de bine, pozitiv. Dar de la a vorbi, pana la a face, calea este imensa. Si aici, mai abitir decat oriunde, noi stim sa stam degeaba, iar nu sa facem, Se prea poate ca toate constructiile si logicile de la nivelul acestui gen de educatie sa fie functionala la nivelul americanilor. Sau francezilor. sau italienilor. Dar nu la noi. De ce? Noi nu suntem civilizatie. In alte cuvinte, nu suntem creiere resetate de sistem, puse sa functioneze pe rotite si partitii bine determinate, intru resetare mentala colectiva, spre insclavire sociala. Noi mai avem pana acolo un drum lung pe care, corporatia, odata sosita cu lobbystii ei, incearca sa-l traseze arand ogoare: vanzare catre posesor extern a serviciilor publice, educatie veche si falimentara, religie si credinta hulita pe toate caile, sistem de sanatate la pamant, generatii care vin infometate din urma. dar gasesc campii parjolite. Prin buna cretinatate si stupizenie a unui sistem aflat la a patra generatie de comunisti imbuibati.
Tocmai pentru ca simt din toate vintrele mele ca occidentalizarea asta nu tine la romani, iata un prim motiv pentru care accept cu toata fiinta mea ca tot ceea ce se numeste training cu spirit american sosit pe plaiuri mioritice nu are aplicatie. Extrapoland, am prieteni, care intr-un exces de zel apropo de ideea “ne vad vecinii” plus “daca face facultate in Romania, nu are nici o sansa”, multi prieteni ce dispun de capital si-au trimis copiii la studii in strainatate: Anglia, SUA, Franta. Cu rare exceptii, s-au intors mult mai rau decat au plecat: frivoli, resetati, fara a putea sa faca ceva practic in Romania, caci ceea ce au invatat in afara, marile biblioteci si teorii pe care le-au parcurs la Harvard sau oriunde, nu-i face descurcareti de Romania. Dimpotriva, ii lasa plapanzi la loc, in poala protectiva a parintilor. Spre transformare, la loc, in organism embrionar.
Cultura asta americana pe care o tot proslavim inseamna doar imn, presedinte si steag. Si 100 de ani de cizvilizatie. Adica fum si atat. Ca si-au inventat si pungi de fum colorate si le vand la oameni sub egida “made in USA”, bravo lor! Ce nu stiu cei ce vin pe meleagurile astea este ca noi suntem altfel. Chair daca stim reguli, nu ne supunem. Si nu de azi, de ieri. Daca ne simtim asupriti, macar cei liberi dintre noi, nu ne ducem la sistem, ne ducem la familie si ne intoarcem la sine de secole. Fara sa vina Robbins sa-mi spuna asta. Si de gandit, gandesc si actionez pozitiv si in interesul meu demult. Cam de cand eram foarte mic si a avut loc prima bataie in parcare.
Stiu ca in fratiile marilor lor universitati, se lega prieteni pe viata ale celor care conduc lumea, bazat pe taxele anuale platite de parintii verosi, care-si adapa odraslele cu un minim de 60 000 dolari. Vrei sa-ti spun ceva? Nu cred in copiii aia. Cred in cei intuitivi, cu mintea brici, ce au actiunea in sange si care creeaza ziua de maine. Dintr-un colt de garsoniera igrasios din Berceni sau Milittari si care tocmai se intaresc prin suferinta si au carnea tare pe ei la intalnirea cu plozii imberbi si moi, intretinuti de parinti. Stiu confruntarile astea – primii castiga invariabil. S-ar putea sa aflii de la stiri ca e invers, ca mostenitorii au mereu dreptate si putere si restu’. Sa stii tu ca, in fapt, nu-i asa – pe razesi sau pe samurai sau, mai tarziu, pe ronini (samuraii fara stapan) nu i-a ingenuncheat nimeni. Si n-au avut nevoie nici de altii, nici de NLP, nici de vorbitorii ce vorbesc citate din carti obosite ca sa-si urmeze calea.
Noi suntem altfel. Noi suntem intregi si vii si rationali. Cati mai suntem, pe unde mai suntem. Si mai stiu ca suntem multi si ca venim puternic din spate. Si ca lumea asta are nevoie de altfel de lectii decat bulshit-ul pledoariilor americane.