In sfarsit, am avut ieri o bucurie. Am zarit un domn cu batista la piept. Purtata cu eleganta, nonsalant.
Parerea de rau a fost ca nu e roman. I-am strans mana puternic sperand sa se ia acest virus si sa-l pot si eu transmite mai departe.
Bun. Si unde e pontul?
Batista lui.
Aprins de discutie, incepe sa transpire. Isi scoate tacticos batista si se sterge pe frunte. O aseaza, la fel de tacticos, la loc.
Il intreb: “Nu e matase?” “Nu! Cum sa fie matase?!”, raspunde aproape nervos. “Eu asa cunosc – batista de la piept trebuie sa fie din matase.”
“Adevarat pe jumatate. Matasea batistei de la piept e nefunctionala in incaperile in care este foarte cald si trebuie sa stergi, din cand in cand, mainile si fruntea de transpiratie. Sau sa o oferi unei doamne aflate in cine stie ce nevoie. Si trebuie sa fie mereu curata!”
“Aha….”, spun.”Bumbac all the way.”. Multumesc, domnule!
Iar daca una nu e deajuns, tine la tine mai multe. Cine stie…
