Nu doresc sa intru in conflict cu cei de la PETA, dar gulerul din blana naturala atarnand nonsalant la gatul barbatului e semn de boierie de peste sase secole. A fost o vreme in care blanurile naturale, asemenea, mai tarziu, aurului, diamantelor sau modelului de automobil posedat, facea diferenta. La inceputurile sale, blana posedata de catre vanatorul din pestera era semnul suprem al maiestriei acestuia si ii acorda bravului barbat dreptul sa aiba cea mai frumoasa femeie din comunitate. Nici peste vremuri regulile nu s-au schimbat. Doar au fost inventate scuze socialiste pentru cei ce nu pot sa aiba: “barbat de cariera”, “un bun meserias”, “tata de familie”, “un om de onoare”, “sarac dar cinstit”, “personaj cu inclinatii umaniste”.
Gulerul din blana, asa cum spuneam, nu e de azi, de ieri. A fost semn voievodal, regesc sau imparatesc. Fie ca a fost lucrat din blana de viezure, zebelina, samur, oaie (karakul sau astrahan), vulpe alba, raton sau chinchilla, un guler ce este suprapus reverului pardesiului va indica vadit un boier, de moda veche sau de moda noua. Marturie stau portretele mai marilor vremii, fie ei nobili, ambasadori sau kaiseri, pastrate peste veacuri sub semnaturile celebre ale lui Albrecht Dürer, Hans Holbein cel Tanar, Tizian, Lucas Cranach cel Batran sau Moretto.
A nu se confunda gamele de boierie, indicate sau dictate de consilieri din umbra, suprapuse peste un Becali sau Bursuc. Acelea sunt doar forme din blana, absolut opulente si bine conturate, dar fara un fond definit.
Pe aceasta tema, britanicii au editat deja, intr-una dintre enciclopediile destinate vestimentatiei masculine, ce barbati pot purta blana in raport cu statutul lor social si in ce conditii. Detaliile enciclopedice fac referire si la gulerele din blana. Pentru cetatenii interesati exista in anii ’20 un catalog in care erau indicate inca de la acea vreme ce fel de blanuri poate purta un domn, fara a impacta stridentul sau grobianismul in vestimentatia sa. Catalogul Ward tinea locul, in acea vreme, actalului “Big Blac Book” de la Esquire si era distribuit de la receptiile de hotel bine cotat pana la nivelul magazinelor de tinute pe comanda.
Un guler de blana, indiferent de materia prima folosita, nu este neaparat atasat de un pardesiu. O mana indemanatica de croitor poate coase pe dosul acestuia o serie de clipsuri, facand gulerul detasabil. Poti astfel, in functie de fundalul pe care suprapui gulerul de blana, sa atingi note vestimentare de la funky la glamour. Ar fi inca un pas spre un stil personal ce te-ar face reconoscibil publicului.
In plus, este de la sine inteles confortul termic sporit pe care il acorda un astfel de guler, mai ales in situatia temperaturilor ce se intrevad in jurnalele meteo. Te vei intreba unde exista resurse pentru un guler de blana de buna calitate. Pana sa calci pragul unei blanarii cu staif, cauta cu atentie prin dulapul mamei, matusii sau bunicii. Sigur, undeva in spate si bine pusa la naftalina, este o veche haina din astrahan sau vulpe, pe care posesoarea n-a mai purtat-o de peste 30 de ani, fie din cauza de masura, fie din cauza de deces. O poti sustrage fara probleme si face apoi un drum la croitor, acolo unde un foarfece priceput va decupa un guler pe masura reverelor pardesielor tale.
Te vei transforma, aproape peste noapte, in noul dandy al cartierului, in noua vedeta a orasului: “…il mai tii minte pe domnul cu guler de vulpe? Ce boier, dom’le! Ce boier! (nu uita, in context, sa lasi spaga consistenta la baietii de la parcare si la chelneri. Ei iti vor duce renumele pe noi culmi. Garantat.).
