Am fost rugat sa scriu despre cum calatoreste un barbat, despre cum se fac bagajele, despre cum e cu eticheta in timpul calatoriei. Incerc, dar nu promit sa termin astazi. Subiectul e vast.

Incep printr-o constatare recenta: atunci cand pleaca in afara granitelor, mai ales pe cale aeriana, barbatii romani se imbraca decent. Unii incearca sa epateze, incercand, probabil, la capatul calatoriei sa uimeasca audienta. Acestia nu cunosc una din cele mai fascinante manifestarii ale strazii de orice fel din tarile civilizate: nimeni nu te baga in seama. E, pe undeva, invers decat la noi.

Sa revenim – e imbucuratoare constatatarea de adineauri, dat fiind ca in SUA, spre exemplu, in cazul calatoriilor cu avionul, pe rute interne si nu numai, imaginile zarite de privitori sunt unele din cele mai grotesti: haine cu trei numere mai mari, o mare de trening-uri si “adidasi”, care mai de care mai tociti, sosete uzate si tricouri gri. O mare de tricouri gri. Dar astia sunt ei, americanii (si aici vorbesc de cei de rand) – intr-o permanenta atitudine delasatoare, iar aici includ cu parere de rau si tinutele.

Ideea de mijloc ar fi sa te interesezi (iar internetul iti ofera o baza destul de generoasa) despre genul tinutelor ce se poarta la destinatia spre care zbori. Nu vorbesc aici de imitarea sau copierea intru totul a unui stil local sau al altuia, dar o minima doza de mimetism e necesara. Spre exemplu, la Florenta, nu trebuie necesarmente sa fii unul din cei fotografiati in siragul de exemplare masculine reusite de la Pitti Uomo, dar nici nu poti aparea pe micile stradute ale orasului in pijamale. Nu te prea lasa decorul.

In aceeasi masura s-ar putea sa fii privit ciudat la Roma, daca porti o pereche de pantaloni suflecati si mocasini rosii – tinuta specifica sudului Italiei, asa cum o palarie Panama si un costum din bumbac isi vor gasi locul intr-o vizita in Maroc, dar vor ridica semne de intrebare privitorilor daca le-ai purta la Stockholm sau Berlin. Pentru elucidare recomand “Talented Mr. Ripley”, “Death in Venice” sau “A Good Woman”. Sunt referinte sanatoase.

O alta idee in calatorii de gen este sa iei cu tine atat bagaj, incat acesta sa poata fi manevrat de o singura persoana. Un prieten care calatorea aproape in exces, imi relata ca cea mai buna varianta din lume e sa calatoresti cu un card in buzunar si atat. Dar aici nu vorbim despre ideal, ci despre aplicatii practice. Nu exagera cu volumul bagajului – iti voi detalia in cele ce urmeaza ce inseamna un strict necesar pentru o calatorie de trei zile. Nu uita ca exista, mai ales in cazul companiilor low-cost, o plata extra pentru o greutate extra a bagajului. Cei de la Blue Air, spre exemplu, nu vor percepe vreo suma la plecare pentru cazul unei genti de mana si a unei valize de pana in 20 kg. La intoarcere vei avea supriza sa ti se perceapa o suprataxa de 30 Euro pentru acest al doilea bagaj care depaseste 7 kg. Si nici macar nu esti informat de acest lucru. Sa trecem peste – e Romania, orice e posibil.

Cei ar trebui sa ai in bagajul personal? In primul rand depinde de scopul si durata calatoriei. Dat fiind ca cele mai multe calatorii savarsite sunt cele in interes de afaceri, voi relata, in primul rand acest gen de bagaj. Din gama de valize pe care o detii, ar trebui sa selectezi modelul de mijloc – nu modelul imens si nu cel de adapostit produsele de barbierit. E cel care te avantajeaza din toate punctele de vedere – va merge cu tine in avion, iar nu la cala, e usor, are rotite pentru a putea fi foarte usor manevrat, are buzunare laterale pentru depozitarea actelor si extragerea acestora rapida, e compact si are maner pliabil. De curand l-au numit troler. Eu raman la denumirea valiza.

Ti le recomand cu mare caldura pe cele din piele sau canvas (panza cauciucata), iar nu pe acelea din nylon, ce nu au o durata de viata foarte indelungata. La momentul achizitiei e bine sa faci probe asupra trainiciei fermoarelor din dotare si a tuturor accesoriilor si aplicatiilor separate de corpul valizei. Nu de alta, dar nu vrei sa te trezesti cu hainele imprastiate prin aeroport sau mai rau, prin cala avionului.

In principiu, un costum ar trebui sa fie pe tine, iar celalalt sa se afle in valiza. Acesta se va intoarce pe dos si se va impaturi in asa fel incat partea din zona umerilor sacoului – intarita – sa protejeze manecile acestuia, ce se vor plia atent spre interior. Pantalonii, atat cei de la costum, cat si o secunda pereche de rezerva – de obicei un chino – vor fi pliati, fie pe jumatae, fie vor fi rulati sub forma de sul. Dat fiind calitatea fibrelor naturale de a-si reveni la forma initiala prin purtare, la momentul ajungerii la destinatie, atunci cand acestia vor fi extrasi din bagaj, vor reveni la forma lor.

Costumul – cele doua sau trei piese ale acestuia – vor fi asezate ultimele (deasupra) in ordinea asezarii hainelor intr-o valiza. Imediat sub acesta vor fi asezate camasile, paturite in forma in care acestea se regasesc in ambalajul original. Dedesubt vor fi asezati pantofii, in care, rulate, vor fi asezate sosetele, pentru a castiga spatiu. In buzunarele laterale vor fi asezate: lenjeria intima, o curea de rezerva, cravatele si produsele de ingrijire personala. Intr-o calatorie ce presupune cazare la un hotel sau locatie de gen, este inutila luarea in bagaj a unui prosop, a unei paturi, a unei perechi de papuci sau a unui halat. In principiu, aceste repere se regasesc in locatiile mai sus invocate.

Pe langa reperele mari invocate a se regasi in viitorul tau bagaj, iti recomand cu mare drag tricourile Polo si camasile button-down, dat fiind versatilitatea acestor repere in garderoba masculina. Sunt doua dintre elementele vestimentare care te scot din foarte multe situatii pe care le implica o calatorie. Daca e sa mixezi, mai ales pe perioada verii, afacerile si placerea, nu exagera – lasa pantalonii scurti acasasigur nu intri imbracat cu ei in Basilica San Pietro din Vatican – opteaza mai degraba pentru un pulover in plus (vremea nu e intotdeauna previzibila la Londra sau Paris), pentru o jacheta usoara – care va face vizita la Louvre mult mai confortabila, dat fiind aerul conditionat lasat pe rece si un pic cam tare, dupa gusturile mele, nemainvocand faptul ca te va salva de o eventuala repriza de ploaie.

Si chiar daca destinatia ta e una strictamente din programul concediului, nu-ti lasa blazerul preferat acasa. Vei zambi cand vei auzi la usa restaurantului din Caraibe ca blazerul este obligatoriu. OK, ei detin cate un blazer la intrare pentru orice clinet ce nu detine, dar n-ai vrea sa te numeri printre cei ce poarta unul de imprumut.

Pentru argumentarea vizuala a celor invocate iti recomand cu mare caldura “Up in the air”, filmul din 2009 avandu-l in rol principal pe George Clooney. Urmareste-i miscarile in aeroport si sfaturile generoase pe care ti le da. Nu uita ca la ajungerea in fata vamesilor sa ai la indemana o curea ce se deschide repede si mai o pereche de loaferi (pantofi fara siret), pentru rezolvarea rapida a momentului controlului corporal.

Ce-mi doresc eu? Sa zaresc acum, asa, dintr-o data, mai ales pe aceste calduri, un calator ratacit prin Bucuresti, ce poarta nonsalant un costum de in, o palarie Panama si pantofi de nuanta deschisa. I-as da premiu. Apoi l-as clona si as reinventa perioada Orient Express, cu kilometri strabatuti alaturi de domni si doamne savurand la cate o fereastra o conversatie langa o cana de ceai ce clipoceste in ritmul rotilor de tren. Accept si un telefon care zbarnaie din cand in cand. Asa ca sa nu calatorim chiar in afara povestii de astazi.