Femeia exista aici, in realitatea asta. Cu solduri rotunde, cu forme, cu picioare mai lungi sau mai groase, cu talie subliniata sau nu, cu parul blond, roscat sau brunet.
Femeia din revista nu exista in realitatea asta. Exista doar in mintea bolnava a unor creatori de moda care nu pot avea femeie. Pentru ca ei sunt atrasi de alti barbati, pentru ca-s cei mai timizi din lume, impotenti si pentru ca acolo, in moda, e foarte cool sa fii gay. Si pentru asta, de ciuda, le fac de ani de zile pe saracele fete sa semene cu ei, niste baietei. Odata desenata asa – inalta, slaba, fara forme, androgina – femeia ramane o imagine indezirabila.
Am multi prieteni care prefera femeile slabe. Sau pe cele cu forme. Asa sunt gusturile si nu le conbat aici. Dar exceptand cazurile in care femeia a dobandit o genetica de exceptie sau face sport intensiv pana la varste inaintate, femeia se transforna. Odata cu varsta, formele, invariabil, se rotunjesc.
Si asta e partea frumoasa – ca stai cu ea zi de zi si vezi cum corpul ei se parguieste: cum deasupra si dedesubtul taliei o forma accentuata de clepsidra prinde un contur din ce in ce mai accentuat. Si asta e frumos, caci asta e femeie. Fireste, o poti opri oricand din a manca prea multa paine sau paste.
Si daca ai incercat vreodata sa ma pacalesti frumos, femeie cu ceva implant mamar, botox in buze sau fese, afla aici ca se simte ciudat la mana si nu-mi place. Mai mult, tocmai aparitiata in acest ambalaj ramane un motiv pentru care tu nu mai esti pe lista de alegeri a nimanui – montajele astea sunt doar semne care-mi transmit ca esti in clasa mare de femei care in viitorul apropiat vor pieri prin inanitie si numai pentru ca niciunul dintre noi nu vrea sa se stie langa o femeie care pozeaza si atat.
Revenind, va sugerez sa va apucati de iubit femeia. Cea turnata in forma de femeie, fara, nici o secunda, sa comparati o pagina moarta de revista cu realitatea. Acolo sunt minciuni. Aici este despre a simti.
