Ai observat ca se copiaza mult? De la simplul copy / paste, pana la nevoia imperativa de a copia in lipsa cunostintelor la un examen. E bine? E rau? Te descalifica. Hai sa vedem cat, cum si de ce.
E bine sa copiezi pentru ca te ajuta de fiecare data sa nu depui efortuti in reinventarea rotii. Daca stii ca o reteta este functionala, aplic-o. Limitele sunt cerul si penalul. Ideea e sa impingi pana la capat, fara frica si fara vreo anticipare a efectelor – e psihologia pe care se bazeaza hotii cei mari. Pentru cei cu foarte multa carte la purtator e dificil – apare mereu prejudecata: “…daca ma prinde?, daca nu reusesc?…”, etc. Nu uita ideea de baza – cinstea nu ramane in conventul social actual un deziderat onorabil – te poate duce, fara doar si poate, la saracie (valabil pentru Romania si tarile blocului ex-sovietic).
Este bine sa copiezi tot atatea atribute din personalitatea cuiva, cate ai nevoie. Nu este bine, in schimb, sa-ti faci idol dintr-o persoana sau alta si sa spui “vreau sa fiu / sa arat / sa ma imbrac / sa cant ca acela”. “Acela” e un loc deja ocupat. A incerca sa fii ca cineva, fapt care se si vede la un moment dat, te descalifica total. A copia, in acest sens, tendinte sau persoane, nu te face transforma intr-un barbat la moda, ci intr-o clona mai mult sau mai putin reusita a manechinului inert din vitrina. Sau intr-o dublura nereusita, avand acelasi rol in permanenta – acela de a incerca cu tot dinadinsul sa fii celalalt.
Apropo, ma gandeam deunazi la jocul luxului. Cine, cum si de ce castiga? E simplu: se castiga pe baza nevoii de afisare si apartenenta la un grup “select” a oricaruia dintre noi. Uitam totusi, uneori, consumatoriii de lux ca nu facem altceva decat sa aprovizionam, prin plata de pret exorbitant, doar o serie de conturi care formeaza o masa monetara ce aprovizioneaza cu drag si spor viata tacuta si traita foarte in lux a livratorului de servicii sau produse de lux. Si mie ce-mi iese? In cazurile bune, o amintire placuta? Recunoastere sociala? Unde, in Romania? De catre cine?
In acest sens, cine reuseste sa ghiceasca exact nevoia, de la cea a consumatorului de rand si pana la cea a consumatorului de lux si sa gadile stimulii celor mai sus mentionati, devine castigatorul zilei. Iar copierea, in conditiile vitezei si exploziilor inovative actuale, devine o arma foarte eficace in sensul acumularii de capital.
Masura in care ai stiut sa copiezi, inclusiv vestimentar, tine si de un anume talent personal, de o inclinatie catre reinventarea a ceea ce ai reusit sa-ti insusesti prin furt. Daca furtul e si calificat, cu atat mai frumos. Asa s-au construit la inceput marile imperii – prin adjudecarea unei baze deja existente, de obicei pe principiul furtului sau violentei si croirea pe aceasta a unei noi personalitati.
