Subiectul barbat – masina este unul larg, dedicat si delicat. Fiecare cu placerea lui, fiecare cu parerea lui, fiecare cu masina lui. Sunt masini pe care le conducem, exista masini pe care ni le dorim si sunt masini care nu ne intra la suflet nici cu marketing de milioane.

Am incepu, demult cu o Dacia. Rosie. Mi se parea un glonte pe sosea si eram cel mai mandru de ea. Singur la volanul masinii tale ramane una dintre delectarile de top ale oricarui barbat, indiferent de varsta. Pur si simplu mergeam kilometri si kilometri, spre nicaieri. Era vremea cand in oras, straluceau de la distanta Opel Calibra, VW Golf III sau Nissan Patrol. Parintii le luau copiilor cadou Fiat Albea. Asa era vremea. Nu intelegeam foarte multe despre o masina, decat cum ar trebui sa fie condusa. Sau, cel putin, invatam.

A urmat o buna bucata de vreme un Matiz. Prima masina “exotica”, Facuta la Craiova, dar de sorginte coreeana. Usor instabila, neconsumatoare, cu mecanica fiabila si impozit mic. Asta era pe la 24 ani. M-a ajutat mult – drumuri prin oras, coletarie, alergatura curenta.

Mai apoi, adus de undeva din Occident, un Golf GT si apoi un Golf seria IV. Eram Dumnezeu pe pamant. Senzatia din cele doua masini nu egaliza nimic de pana atunci in materie de condus. A fost perioada cand am decsoperit BMW, Audi, Mercedes. Aveam 26 ani. Lumea parea deodata mult mai frumoasa.

Am trecut pe la volanul multor masini intre timp. Inima m-a tras mereu catre cele mari, cu forma patratoasa, vintage. Aici e o serie destul de scurta, serie care ramane una de capatai pentru mine: Jeep Wrangler, Land Rover Defender si G Classe – Mercedes. Le vad de cand au aparut si pana n-or mai fi, masini barbatesti, dure ca forma si ca spirit. Ok, n-or fi dintre cele mai economicoase sau mai fiabile, dar m-au inspirat mereu. La volanul unui Wrangler am stat cel mai mult dintre anii de soferie de pana acum. Asa mi-a placut. Ramane masina mea de suflet.

Fireste, in rastimpuri, am revenit la zona de automobile mai umane. Imi raman in memorie doi ani petrecuti la volanul unei Skoda Octavia, de generatie recenta, pe care o consider dintre toate cele avute pana acum, cea mai versatila, ieftina de intretinut, neconsumatoare si versatila pentru tinuturile Romanesti, masina dintre toate cate exista. Din considerente personale si din practica la volanul celor doua, chiar mai sanatoasa decat un VW Passat, competitorul direct.

Astazi, am inteles din tot periplul asta, ca masina de langa tine ar trebui, inainte de orice, sa se plieze pe nevoile tale si pozitia ta, cea adevarata. A trecut vremea fandoselilor, a minciunii, a pozei facute de la volanul masinii, a masinii care “te reprezinta”. Mai mult ca sigur functioneaza aceste aspecte in din ce in ce mai micile comunitati de inchipuiti. Dar trece, usor, usor si vremea lor.

Am familie acum si sunt tata. Masina mea ar trebui sa faca fata acestei situatii plus tuturor celorlalte situatii de peste zi: sa ma duca si sa ma aduca in siguranta, sa nu bata si sa nu troncane, sa fie automata – pe cat se poate, sa consume in parametrii acceptabili carburant si service, sa nu platesc de nebun impozite exorbitante si numai ca sa ma dau mare in fata prietenilor, cu litraje peste masura, sa fie neagra si sa nu bata la ochi. Dupa un periplu prin piata auto, cu discutii lungi cu cei cunoscatori, cu seri petrecute pe You Tube si cu incadrarea in buget, am ales o Honda CR-V. Se muleaza perfect nevoilor expuse anterior.

Daca esti tanar si vrei o masina pentru Romania, dupa tot acest periplu si experienta la volanul feluritor modele si marci, iti recomand o masina mica ce consuma putin. Nu ai nevoie de mai mult pana in 25 ani. Daca nevoile cresc, alege ceva intre VW Golf si Skoda Octavia. Sunt minunate pentru Romania. Si nu uita s-o pui la munca. Pentru asta e facuta o masina. Fara sa omiti a o intretine corespunzator. Si daca nu poti acum sa-ti iei o masina, nu dispera – pentru noua generatie se pregatesc mari surprize: masina electrica incepe sa acapareze piata la cote din ce in ce mai mari. De-abia o astept in manifestarea ei pe scara larga.