In principiu, gasesc de fiecare data cam tot ce am nevoie in materie vestimentara din resurse interne: magazine de fabrica, ateliere de productie, tesatorii de fel si chip. Identific destul de repede pantofii de buna calitate, camasile cele de fiecare zi sau blazerele necesare completarii unei garderobe sau alteia. N-am mai spus nimanui, dar rar mi-a fost dat sa vad ca cineva dintre producatori, locali sau de aiurea, se pricep in a scoate la iveala o pereche reusita de pantaloni.
Aici nu ma refer la detalii constructive, care tin in mare masura de indemanarea si capabilitatea tehnica a fiecarui croitor sau a fiecarei linii de productie, ci, mai degraba de forma acestora, care tinde sa ramana intr-o structura clasica, aproape bufanta pentru cea mai mare parte a pantalonilor clasici. Inteleg ca termenul clasic pentru tesatoriile romanesti de profil inseamna o linie dreapta a pantalonului, o forma regulara. Mai inteleg si ca acestia se cos dupa tipare ce vin odata cu insasi comanda. Dar de aici si pana a pune o pereche de pantaloni pe tine, constatand cu stupoare ca, in ciuda faptului ca eticheta afiseaza cu nonsalanta masura ta, dupa strangerea curelei, pe fiecare crac mai ramane suficient spatiu cat sa mai bagi un picior.
M-am gandit ca acestia sunt destinati unor comenzi de onorat pentru game vestimentare adresate cumva unor segmente de populatie cu picioare groase, dar masurand diametrul in zona pulpei, am descoperit dimensiuni de stafilopozi. M-am uitat pe comanda – nu era pentru vikingii din nord, ci pentru Ungaria. Dar acesta nu este un caz izolat. Asa cum spuneam, mare parte a pantalonilor clasici de pe rafturile magazinelor de profil au o forma asemanatoare.
Dat fiind problema, solutia ramane croitorul ce poate ajusta la forma corecta orice pereche de pantaloni. Indicatiile pe care ar trebui sa i le dati trebuie sa faca referire la zona posterioara a pantalonului, de-a lungul osului femural, dar si a pulpei, zone in care materialul trebuie sa se apropie de piele semnificativ. Aceasta nu inseamna ca ne ducem spre zona skinny – ajustarile croitorului nu vor fi atat de drastice. Intre piele si material va exista o zona in care aerul va circula liber, tocmai pentru a permite dermei sa respire.
In plus, in partea de jos, la nivelul mansetei, pantalonul poate fi ingustat, aducandu-l pe acesta din zona dreapta, tubulara, catre o forma usor conica, piramidala. Avantajul castigat in imaginea de ansamblu este unul mai mult decat vizibil – talia este subliniata, iar umerii devin mai lati. Ingustarea latimii mansetei trebuie sa se faca respectand cel putin doua principii: proportionalitatea cu inaltimea purtatorului de pantaloni si acoperirea totala a zonei sireturilor pantofului, in urma ajustarilor efectuate.
Ca sa incheiem intr-o nota optimista, iti spun ca pantalonii barbatilor pot fi si altfel decat bleumarin sau gri. Asta, daca ai o apetenta pentru zona mediteraneeana a tinutelor masculine.
