La corporatie m-am dus de bunavoie. Veneam din lumea libera.

Facusem licitatii publice niste ani buni, dar fiind ultimul in lantul trofic – aveam sub 30 ani si baiatul nimanui – nu eram pui sau nepot de nomenclaturist fost, a trebuit sa mananc santier si licitatii pe paine. Fara o finalitate precisa. Eram boier si asa, faceam cate 1000 dolari pe luna si aveam casa de la ANL. Dar fix in acelasi timp, pe actele redactate de mine si pe timpul meu, cei care aveau fraiele licitatiilor isi luau cate un elicopter sau avion o data la sase luni. Mi-am zis ca nu e ceva curat la mijloc si am plecat, vezi Doamne, mai sus si mai bine: corporatia.

Spre diferenta de furtul din sistemul de stat – o caracatita usor difuza, impaienjenita de primari grobieni si secretare veroase, corporatia e mai spalata. Fura si ei, dar cu camasi albe si semnatura pusa din penita de aur. In plus, opereaza de afara – nu le vezi capul conducator. De obicei, acesta e un tip pe un iaht, care da din cand in cand telefoane ce contin dispozitii.

De ce a, zis povestea de adineauri, cu succesiunea de ocupatii? Ca sa intelegi ca nu e bine sa te repezi de pe bancile facultatii, pe bancile angajatorului, ca te ustura. Lasa un timp de minim 3 – 5 ani pana a te duce sa te angajezi. Haladuieste prin lume – e o scoala pe care nici un alt sistem scolastic n-o poate bate. Ce-ti da lumea ca invataminte, nu-ti da nimeni.

Esti o vietate inca in ou a carui coaja nu s-a uscat. Si ei profita din plin de treaba asta. Ei stiu exact, prin intermediul celebrilor specialisti HR, cata foame iti este. Si numai privindu-te in ochi. Oricum plata nu va fi in echivalentul a ce stii, dar sigur vei primi o ciosvarta mai groasa cu cat “diponibilitatea la efort prelungit” este mai mare si aservirea, prin limbi date la fata locului este mai prezenta.

Da, arata-te dedicat tot timpul pe care il petreci acolo. Adica simuleaza dedicarea. In rest, rupe orice informatie despre care stii ca, aplicata, iti va aduce bani candva. Fii feroce in a asimila orice fel de comportament despre care stii ca, odata evadat, iti va da de mancare. In rest, ia si sarbatoreste-te. E viata ta la urmei urmei, nu? Nu timpul tau vandut pe banii lor.