O privire atenta pe rafturile magazinelor ce vand costume, imi aduce in fata ochilor, invariabil, plastic. Foarte mult plastic. Trec de cateva ori pe luna prin aceste magazine, tocmai pentru a urari cumparatori si vanzatori in actiune. Pe de o parte, cumparatorul tipic al acestui gen de produs are peste 25 ani, este insotit de cel putin o femeie si este imbracat, deasemenea, in plastic. O constatatre personala: cand barbatul din mediul rural a dorit sa semene, subliniez “sa semene” cu boierul si-a pus un costum barbatesc. Desi, in acceptiunea mea, un port popular ramane incontestabil mai onest si de mult mai buna calitate decat costumul pe care el, taranul, l-a imbracat incercand sa-l imite pe boier.
Revenind, putem spune in completare ca avem de partea cealalta, in cele mai multe dintre cazuri, un vanzator la fel de neavizat ca si cumparatorul care nu stie sau nu vrea sa stie ce vinde. Foloseste un limbaj simplu, maxim 100 de cuvinte, care include din start expresii de genul: “va vine bine”, “nu, nu e mare, asa trebuie sa stea”, “trebuie sa va cuprinda, sa va simtiti lejer in sacou”, “acesta e un costum din lana 100%”, etc. Negustorii cu magazin stradal au in minte un singur gand: profitul. Nimic altceva. Nu e de blamat, dar acest profit ar trebui construit pe seama unui schimb echitabil, nu pe minciuna, tepuire, adaos comercial de pana la 3000% sau vorbe goale. In opinia mea, cel de la care cumperi haine, de orice fel, ar trebui sa stie despre haine si nu doar despre comert.
Astfel, daca lucrurile s-ar indrepta, strada n-ar mai fi terna in cromatica ei, iar mirosurile amestecate ale orasului dis de dimineata n-ar mai fi atat de pestilentiale la nivelul solului sau in birouri. Voi milita si voi repeta acest lucru pana va fi bine inteles de cumparatorul de costum barbatesc: decat plastic, mai bine deloc. E mult mai cinstit.
