Ca orice om normal, nu iubesc sistemul. Dar il respect. Platesc taxe, impozite, scrasnesc din dinti si merg mai departe. Pe unde am mers prin lumea civilizata, am vazut ca este la putere acest sistem.
Da, are hibe si lipsuri mari, stiu altele mai bune si altele mai putin bune, asa cum ni le spune istoria. Dar am in cap si scenariul in care ma gandesc la niste inagini din fata Cotroceniului de acum cateva zile si ma gandesc ca acea tipologie umana locala, acel gen de fizionomie este majoritara in poporul meu. Ce-ar fi sa li se dea liber? Sa umble asa, cum vor ei fara sa-i pazeasca nimeni? Deja mi se face pielea de gaina la un asa scenariu.
Pe de alta parte, chiar este frumos in tara mea: poti inca sa faci ce vrei tu, cu cine vrei tu, cand vrei tu, pot sa am pareri exprimate in public, pot iesi cu tine in piata si sa strig jos ala si jos celalalt, fara ca cineva sa te intrebe de sanatate. Nu chiar El Dorado, dar ceva in genul. Cei foarte mari fiind atenti la lucrurile foarte mari, uita mereu de tine, cel foarte mic. Bucura-te. Profita de acest fapt. In alte tari civilizate, pentru un stranut incorect esti pus la podea fara drept de apel. Ma gandesc in logica asta, ca o noua lume este mereu posibila.
Este bine la noi. Nu e razboi, nu e foamete, nu arde nimic. Ma gandesc, prin comparatie, la Siria, Liban, Irak, Argentina, Bolivia sau orice tara africana. Si ma simt bine de tot. Rasuflu usurat si trec mai departe, parca mai usor, peste orice.
In aceasta ordine de idei, astept cu mare interes efectele intalnirii de la Budapesta dintre Orban si Putin. Restul e can-can.
