Inoculareaa a fost una consistenta de-a lungul vremii. La noi a fost simplu: o generatie crescuta sub premize socialiste care ne-a facut injectia despre munca: “daca nu muncesti, te faci de ras”, “munca innobileaza”, “daca nu ai de munca, mori de foame”, “munca cladeste spirite”, “munca e bratara de aur”. Unii au inteles-o mult prea departe – traversam Transfagarasanul deunazi si citeam ca la constructia lui au murit 400 oameni. Cam toto atatia ca si la constructia Casei Poporului. Poate si mai multi. Peste vreme, sacrificiul e uitat sau ingropat sub ambalaje ascunse sus, la Balea Lac pe sub pietre de catre meltenii zilei, altfel votanti pentru burti revarsate si creiere din secolul trecut, ce populeaza avid culoarele parlamentului romanesc aka Casa Poporului Cu “p” mic.
Da, munca e buna intr-un singur sens. Automatismul social care leaga, in marea masa, munca de angajator este nul, astazi. Da, marea majoritate se manifesta in consecinta, racila a unei vechi si invederate bateri de cuie in cap, conform expresiilor de mai sus, venite din familie sau de la mediul social. Alternativa castigatoare ramane intotdeauna munca in propriul folos, cu propria fiinta si prin propriile puteri, catre acumulare personala. NU PENTRU ALTUL, nu pentru angajator, nu pentru stat. Pentru tine. Da, pentru a doua oara in istorie, statul sunt eu :)) sau tu.
Fireste, dupa munca si rasplata. Nu te mai gandi a salariu – am convenit ca asa nu ajungi departe. Rasplata poate fi in cel mai bun caz, in Romania actuala, linistea. Adica doza de putere pe care ti-o da descoperirea vocatiei tale si generarea de venituri din aceasta. Nu mari, nu mici, dar atat cat sa-ti indestuleze traiul. Acolo sus, la vulturi, sunt bani, dar se dau versus ani grei de puscarie, iar dincolo jos, chiar nu vrei sa fii – miroase urat.
Reteta prorogata pe scara larga, local, cu imbogatirea rapida, a facut multe victime. Poate prea multe. Si nu ma refer neaparat la cei care au urmat drumul acesta si au tras mai mult sau mai putin castigator, ci la toti ceilalti, necopti, neterminati si care sarbatoresc inainte vreme, cam sambata de sambataprin cluburi, spelunci si taverne, de niste ani de zile, imitandu-i pe cei castigatori. In aceasta logica, ii inteleg pe toti acei care incearca sa-si bea mintile in cluburi sau carciumi ca nu au o situatie roz. Dar pe toti ceilalti nu ii pricep.
Mersul la petrecere, ceremonie, bal, nunta, cocktail party ar trebui sa fie parte din sarbatorirea unei victorii, castigarii unei lupte, ducerii pana la capat al unui plan, sa fie premiul pe care ti-l iei cand invingi. Nu, ei sarbatoresc infrangerea. Nu de alta, dar cei mai multi dintre cei care tot sarbatoresc si sarbatoresc in Romania, sunt infranti, iar nu castigatori. Of, de si-ar aloca macar jumatate din timpul pe care il petrec pentru a se aranja pentru chermeze in alte scopuri……
In plus, toata viata esti sfatuit sa inveti ca sa-ti faci o cariera, sa te asezi la casa ta, sa-ti iei ceva imprumuturi….si sa mori. Cum nu? Ba chiar asa. Eu m-am hotarat sa nu mai fac planuri. Chiar nu-si au rostul. Cel putin nu aici. Plan inseamna grevarea si suprapunerea peste mediul care ma inconjoara a nazuintelor si ambitiilor mele. Ce ma inconjoara? Mediu imprevizibil, conducatori scelerati si comunistoizi, o clasa conducatoare nu departe de Romania lui ’47, un popor care merge la sarbatorirea centenarului la Marasesti cu microbuzul si care intrebat de ce e acolo nu stie sa raspunda. Adica marea majoritate. Perfect! Ce planuri? Care previziuni? Ce relevanta ar mai avea desenarea unei anticipari in mediul dat? NICIUNA. Solutia? Actionarea in baza instinctului. Fara plan, fara tata, fara mama. Iar actiunea asta te duce sigur in alta parte decat acolo unde este marea masa care-si pronosticheaza de mici un singur lucru: munca. “Ai invatat azi?”, “Pui si tu mana pe cartea aia pentru bac?”, “Ti-ai luat licenta?”, “Te-ai angajat?”, “Cum, nu ai loc de munca??!!”. Iata tot atatea greseli.
Actionand din instinct, atunci cand chiar esti pus la munca – adica ceva previzibil – dai un pas inapoi si intelegi ca a-ti desena date fixe despre viitorul tau, intr-o lume care se schimba de la o ora la alta si in care previzibilitatea este 0, ramane o greseala absoluta.
Un sfat prietenesc este SA-TI PROGRAMEZI PAUZELE, NU MUNCA. Iesi la liman mai repede si imbatranesti mai frumos decat foarte multi. Munca inseamna ceva sacadat, alienat si repetitiv. Uita. Incearca sa te odihnesti, sa citesti, sa te antrenezi, sa-ti dezvolti simturile sociale pe cat se poate, iar atunci cand acestea iti dicteaza sa sari, sa ataci frontal si sa-ti iei doza care ti se cuvine. Apoi inseriaza aceste lovituri pe care le dai si iata cum tocmai ti-ai dat de munca. Muncesti, astfel, la tine, cu tine, PENTRU TINE.
