Imensa idee: “…ea ma iubeste pe mine acum. M-a iubit mereu. Eu am avut rabdare sa o astept. N-am luat-o cand eram sarac. Am avut rabdare sa fac bani, exact cat tine, actualul ei sot si sa ma intorc sa-mi iau ce-i al meu de-abia, acum cand sunte, egali”.” Egali? Noi doi? Niciodata. Noi suntem nascuti diferiti!”
Dialogul intre cel care vrea sa se creada Dumnezeu si cel nascuti din Dumnezei este absolut elocventa pentru ce traim. Eleganta o dobandesti pe drum. La fel manierele. Poate si banii, casele, masinile – sume si cuantumuri mari, semnificative. Si poate ajungi cel mai bogat dintre cei ridicati de jos. Degeaba – peste tot si peste toate sunt ei, mostenitorii de sange albastru. Iar tot ce ai dobandit – suflet, inima, averi, amintiri – paleste in fata lor, a conducatorilor de neam. Acesta este crudul si tristul adevar.
“Nu te uiti la tine?! Porti costum roz….” Asta in incercarea disperata de a fi fii de Dumnezei. Fara sorti de izbanda. Ramanem aici doar umili si simpli executanti. Indurare, stapane!
Pacat….avea privirea blanda si in acelasi timp, sigura – privirea aceea pe care doresc sa o vada femeile cel putin o data in viata.
