F. e unul dintre clientii mei. Implinim un an de colaborare. Are 36 ani, este doctor stomatolog si conform propriilor declaratii, ii place viata. Nu este un barbat foarte inalt, nici foarte scund. Inainte sa ne fi intalnit il pierdeai printre cei multi. Astazi este deja la al treilea rand de elemente vestimentare ce ii completeaza tinutele de toamna – iarna. M-am angajat cu el intr-un soi de abonamnet tacit. Si functioneaza de minune. Il vizitez o data la trei luni si vedem cum “a mai evoluat burta”.
F. nu are timp de sport, desi trag de el sa mai jucam un baschet, sa mergem la bazin sau sa alergam prin parc. Pur si simplu, ca multi dintre voi, nu are timp. Ba n-are timp sa manance nici sanatos. Infuleca hulpav pranzuri aproape cangerigene si cine pantagruelice. Iar burta creste si creste. Pana la momentul vorbirii, F. se simte bine in pielea lui, in jeep-ul lui, in viata lui, intre tabieturile lui. “Pana cand?” – il tot intreb mereu. “Pana dincolo” – raspunde el mereu, razand zgomotos.
Eu l-am luat asa cum e, in forma si starea sa rubiconda si am reusit, prin itermediul tinutelor special alese, sa maschez “micile” imperfectiuni. Dupa o serie de transformari majore, ce au inclus migrarea de la masuri 6XL si sacouri ce semanau cu pelerine de ploaie, am ajuns la costume, jachete, camasi si pulovere ajustate, la butoni turnati si accesorii vintage.A fost un demers ce a durat mai bine de opt luni, dar rezultatele sunt pe masura. Diferentele sunt majore.
Un ultim pas de facut, un ultim pas de castigat este sa-l determin sa renunte la curea si sa inlocuiasca acest accesoriu cu o pereche de bretele zdravene, late, pe masura lui, cu prindere la nasture. Am folosit toate tertipurile si argumentatiile posibile si imposibile, dar il prind mereu cu cate o curea sugrumandu-i aproape mortal mijlocul, rupand nefiresc zona mediana, ce ar trebui in mod normal sa desparta trenul inferior de cel superior. Mai am putin. Stiu sigur ca voi reusi.
