In denumirea populara, printre termenii ce definesc accesoriile masculine, loafer indica pantofii fara siret. E o denumire destul de recent intrata in vocabularul vestimentatiei masculine, caci implineste in curand 100 de ani

Mi-am adus aminte de ei privind King’s Speech, despre omul si regele George al VI-lea, ce a primit cu regularitate de la Matthew Wildsmith & Co, de pe Duke Street, cate o pereche de “pantofi de casa”, in fiecare an. Manufacturierul amintit isi avea radacinile la inceput de secol XIX si producea astfel de pantofi pentru protipendada engleza, intru folosirea lor in casele de la tara sau resedintele urbane, ca si pantofi de interior. Ulterior, modelul a fost supus politicilor de marketare ale vremii si vandut in magazinele vremii ca si pantoful “Harrow”.

Dar nu englezii si capetele lor regale sunt inventatorii acestui tip de pantofi. Undeva, mai la nord, intre fiordurile norvegiene, viata de zi cu zi a vacarului local, il impinge pe acesta la desenarea si fabricarea unui pantof absolut confortabil, care sa-i permita incaltarea sa lejera, sa nu-l deranjeze la mers si sa-l insoteasca, mai ales, la mulsul vacilor. Prin folosirea repetata, cu martori, a acestui model, la momentul mulgerii vacilor, denumirea sa a evoluat, direct, tocmai din aceasta activitate – “Loafer are for people who loaf”.

Ai putea traduce ca loafer-ii sunt pentru aceia care stau degeaba, care trandavesc, caci privit de departe, mulsul vacilor arata a activitate statica, practicata repetitiv de aceiasi mulgatori, cu aceleasi incaltari comode purtate si ieri.
Extrasa din mediul psihologiei, expresia social loafing ii desemneaza pe cei care facand parte dintr-un grup activ nu depun nici un efort semnificativ pentru ca grupul, ca un tot unitar, sa functioneze coerent – minimul efort voluntar.

In concluzie, relativ la etimologie, daca ma gandesc la loafer – pantofii fara siret – ma gandesc la trandavie: se incalta usor (nu trebuie sa leg sireturile),

sunt foarte comozi (aduc foarte mult cu o pereche de mocasini) si ii pot purta aproape peste tot, atat la tinute formale, asa cum vom vedea, cat si la tinute mai putin formale.

Vectorial, exporturile de loafer norvegieni au urmat doua directii, in jurul anilor ’30: una europeana si cealalta americana. Daca in Europa, reticenta la purtarea in public a unui astfel de pantof a durat vreme indelungata, in SUA, acestia au devenit o unealta pentru show-off-ul tinerilor din decada 1950 – 1960

Pentru a le adauga identitate vizuala, producatorii vremii le-au adaugat o aplicatie peste partea frontala a pantofului, cu o taietura in piele sub forma crestelor unui diamant. Sub aceasta aplicatie, tinerii anericanii din anii ’50, bravi reprezentanti ai curentului preppy, ascundeau cate o moneda de un penny (diviziune a dolarului), in caz ca se ivea un telefon urgent de dat – daca cineva isi aduce aminte de telefoanele cu fise…….

De aici, denumirea locala, ce persista si astazi – penny loafer.

La sfarsitul anilor ’60, producatorii au coborat inaltimea pantofului, i-au croit o linie mult mai eleganta, fara aplicatii sau insertii din piele, modelul migrand astfel in tinutele barbatului american de zi cu zi, fiind asortat la tinutele office, dar si la cele casual.
Mai mult, in 1966, Gucci vine cu celebra aplicatie metalica in partea frontala a pantofului, dandu-i acestuia o noua identitate vizuala. Modelul persista pana in zilelel noastre.

Ca orice lucru bun al acestei lumi, pantoful fara siret devine, mai ales datorita comoditatii sale, parte componenta a uniformelor business de pe Wall-Street-ul anilor ’70.

Nota de preppy-chic si o noua “reutilizare”, intru propasirea refrenelor sale, i-o aduce Michael Jackson si valul creat de acesta in cultura pop a anilor ’80.

Astazi, cei care in mod traditional au pastrat si uzitat pantofii fara siret la costum sunt tot americanii. Europenii il considera in continuare un model, mai degraba de alaturat tinutelor casual, relaxate. Iti sta la indemana, ca probatoriu, stradella italiana. Iar intre perechile din piele si cele din piele intoarsa, vad multe si placute variatiuni in capitolul piele intoarsa. Iar bucuria e ca, intre negru si nuante de maron, vei regasi la purtare in Italia maronul.

Ii vei gasi, in magazinele de specialitate fie in varianta lor cu ciucuri

fie in cea cu aplicatii, ambele la fel de elegante.

Pentru cei pretentiosi exista asa zisul model venetian de pantof fara siret. E mult mai sobru ca orice alt model de gen, nu are incrustatii sau accesorii de nici un fel, urmeaza o linie dreapta si simpla, fiind cusuti pe un calapod mai degraba inalt. Unii spun ca din profil aduc a gondola. Asa o fi.

Eu nu port loafer. Nu e anti-reclama, e doar o optiune personala – e din capitolul love it / hate it. Le-am simtit comoditatea, moliciunea, dar raman la cei cu siret. Indiferent de ocazie. Tot ce contrabalanseaza argumentele mele sunt celebrii pantofi fara siret, cu ciucuri, folositi pentru originalele black tie si white tie. Iar purtarea lor, alaturi de o pereche impecabila de sosete din matase denota curaj.