Cei de peste Ocean par ca s-au batut mereu cu ursii. Sau cu indienii stapani de ursi. Sau, pur si simplu, cu ceea ce a mai rams dupa indieni: hamburgerii de la Mc. Stiti voi care. In oricare dintre variante, hainele venite pe filiera SUA sunt mari sau foarte mari. Eu, un XL veritabil ma pot bucura de cel mult un M de la ei. Ba, scotocind si mai in amanunt constat ca in mod normal, la raft, gasesti haine pana la 6XL. Din ce-mi aduc aminte se poate trai si cu proteina din ciuperci. Ideea e sa incerci.
Nici la noi, in batrana Europa nu exista standardizare: nordicii, de la Hamburg in sus, sunt corpolenti masivi, facuti parca pentru a infrunta semet iernile fara de sfarsit. Ador magazinele lor – totul este pe masura mea. Doar ca lipsesc culorile. Nici nu vad sa aiba nevoie de ea. In extremul nord doar jumatate de an e lumina. In rest….Saracii!
Prin sud e cald – acolo sunt mai mici de stat, mai grizonati, mai mafioti si mai alunecosi, mereu, parca, predispusi la iilicit. Hainele din Peninsula imi plac, dar nu imi vin. Ar insemna sa mananc putin spre deloc ca sa incap in ele. Si cand as atinge un slim absolut, mi-ar fi scurte la maneca sau la lungimea pantalonului.
Despr hainele chinezesti, de bine – cel putin la capitolul incaltari, marimile nu corespund niciodata. Camasile sunt tot timpul, cu rare exceptii, din plastic si ies din pantaloni la purtare. Tricourile sunt “din bumbac” – care bumbac? India nu mai prea exporta bumbac in China de peste trei ani.
La noi? Avem noroc ca suntem in Balcani, la rascruce. Si vrand-nevrand, ne intersecteaza toti. Ramane sa alegem ce e mai bun. Restul depind de gusturi si de croitor.
