“Must have” e sintagma care defineste cel mai bine ideea de gaura in buget. De zeci de ani.
Pe toate canalele se transmite: “sa ai”, “sa vrei”, “sa cumperi”, “sa…” acum. Mai ales, acum. Caci mai tarziu e prea tarziu si ceilalti vor rade de tine ca nu esti in tendinte. Si vei fi aratat cu degetul si absolut vinovat.
Nimic mai eronat. Da, stiu, suntem o tara latina, care din punct de vedere vestimentar si nu numai, se aseamana comportamental cu oricare din tarile Americii Latine. Nu am, nu posed, dar epatez. Unealta ieftina si la indemana: haine stralucitoare, “de firma”, “de sezon”, “in tendinte”.
Si bugete golite vectorial catre buzunare de retailer ce rade cu gura pana la urechi suprimand de fiecare data sursa “must have”- ului. De unde vine “must have”? Cine si de ce dicteaza “must have”? Sau totul se bazeaza, ca si la marile brand-uri actuale, la “misterul” din spate, bine conservat de cohorte de PR-isti si marketeri?
Si daca nu vreau? Si daca stiu ca imi servesc doar doua costume, trei camasi albe, doua perechi de pantofi, un pardesiu si accesorii nu foarte multe? Pe care le aleg o singura data. Ma postez in fata vitrinei nou schimbate cu “noua colectie de iarna” si spun “….chiar nu-mi lipseste nimic !”.
Nu e o pledoarie anti-retail. E doar un alt vector pe care ti-l las spre analiza intru desteptare achizitionala. E vremea ajustarii si taierii bugetelor de orice natura. Ce-ar fi sa incepi cu garderoba ta? Neuitand nici o secunda ca simplitatea vestimentara si corectitudinea alaturarii elementelor vestimentare masculine e mai importanta decat orice fel de politici agresive de marketing, despre noile camasi in carouri sau ghete supradimensionate.
