Este sezonul nuntilor. Solutia identificata de mirii locali ca si solutie pentru ceremonie este smoking-ul. Un etalon in ale vestimentatiei masculine, parte a formalului barbatesc, smoking-ul s-a invederat ca solutie in ceremoniosul decor romanesc fara ca nimeni sa-si aduca aminte o prima explicatie a lui “de ce?”. Nu o sa raspundem astazi, dar o sa demontam usor, usor acest mit.
In esenta o haina militara de gala, acest black tie (tuxedo, cravate noir) lasa loc, la nivel local, la multe reinterpretari prin adaugire de elemente anexe: papion rosu, pantofi din velur, sosete colorate, camasi colorate, ceasuri din aur la incheietura – o lista scurta din greselile recurente. Kitsch-ul place si se cumpara in toate formele lui in Romania, Fara un inteles solid al tinutelor si codurilor vestimentare, totul devine, mai devreme sau mai tarziu, un spectacol sordid.
Spun sa rostim solutii sincere. Prima dintre ele este un costum negru, la un rand, cu doi nasturi, insotit de o pereche de pantofi negri, sosete din matase, camasa alba din bumbac pique sau oxford, cravata neagra, plus o batista alba din bumbac la piept. Mi se pare mai sincer decat orice tentativa esuata de smoking. In plus, acest costum poate fi folosit in orice alta corcumstanta. Acest costum poate fi judecat ca investitie si nu ca achizitie, urmand ca amortizarea lui sa se faca prin etalari repetate, la evenimente repetate – este un costum negru, de seara. Smokinul ramane costumul “de bun”, blocat la capitolul mijloace fixe si care este considerat achizitie prea putin refolosibila la alte dati.
Visez ceva. Un mediu sincer in care sa se renunte la a cumpara la nunta cele mai bune haine pentru a le face praf pana dimineata prin imbibare cu transpiratie, alcool si pete de mancare. Visez la nunta cea sincera in in, bumbac si canepa, in care oamenii care se strang acolo chiar au de-a face unii cu altii, loc in care se mananca romaneste, nu cine stie ce fandoseli de aiurea si in care se vine cu inima deshisa. Si se pleaca cu bucurie in suflet pentru cei doi.
