As vrea sa fac aceasta disputa publica. Este despre blugi, poate cel mai uzitat si mai intalnit element din garderoba masculina. Probabil, tocmai din aceasta ratiune, pretul acestora ar trebui sa fie unul daca nu scazut, macar unul mediu.
Nu de alta, dar zilele trecute mi s-a specificat expres intr-un dialog ca perechea de blugi ce reprezenta subiectul de discutie, pantalonii pe care ii purta cel din fata mea, costa nu mai putin de 2500 Ron. Mi-a spus ca perechea de blugi isi merita banii, ca trebuie sa tinem la aparente si la marca, ca acolo pe unde umbla sus-numitul, alfel un barbat de bine, numai acest gen de blug este cel care se poarta. Dupa un monolog argumentativ de gen am stat si am cugetat pe marginea problemei. Daca e corect ce spune interlocutorul meu, daca filozofia aceasta a blugilor de marca, reconoscibili cumva, sta in picioare, daca e un fenomen de masa, etc.
Pe tema data, picioarele mi-au revenit pe pamant atunci cand am gasit in memorie etalonul din orice magazin specializat in blugi barbatesti: Levi’s. Cu un pret, in zilele bune, in Euro, intre 35 si 100. Nu, nu vorbesc de piata romaneasca, unde pretul unei astfel de perechi pleaca de la echivalentul in Ron a 150 Euro. Vorbesc despre lumea normala. Iar daca nu e Levi’s, e Gap (chiar ceva mai ieftin) sau Mustang (foarte trainici). Aici vorbesc din propria experienta si din lista de achizitii la capitolul blugi, facuta in strainatate.
Apoi in memorie mi-au revenit in memorie cateva facturi din zona libera Constanta pe care le-am analizat acum mai putin de un an si in care blugi de toate formele si dimensiunile, de fabricatie China, via Dragonul Rosu, umplu Bucurestiul si tara zi de zi. Iar pretul acestora, pe bucata, in factura era de 0,30 Euro . Adica ceva mai mult de 1 LEU. Da, un leu. Nu le-am mai urmarit drumul mai apoi, dar am inteles si de ce unii din cei care vindeau tir-uri de blugi aduse din Turcia imediat dupa revolutie, au reusit peste vreme sa construiasca imperii. La urma urmelor generarea de cash-flow, indiferent de obiectul de activitate, produce venit. Cu un pic de neplata ulterioare de taxes au impozite si proceduri succesive de insolventa (faliment) urmate ca la carte… – iata o reteta de succes.
Si tu? Tu platesti. Mai mereu: din vanitate, din dorinta absurda de a semana cu nu stiu ce idol de carton, din dorinta de a fi in pas cu trendul cel trecator. Si 500 Euro pentru o pereche de blugi ( a se citi pereche de pantaloni din bumbac de culoare bleumarin), achizitionati din Romania, indifferent de locatie, adresa, brand, sunt doar o alta forma de teapa.
Solutia? Cauta o pereche de blugi care sa se aseze bine pe bazin, repectiv pe pulpe si care sa aiba o lungime corecta, un pic deasupra tocului de la pantalon. Si care sa nu depaseasca, in cazurile cele mai extreme, 250 Ron. Restul sunt tepe sau legende urbane. Atat.
