Sau havana. Datorita originii.
Da, cele mai bune havane se fac inca in Cuba. Daca pana acum cativa ani aprinderea unui trabuc intr-un loc public starnea senzatii amestecate, astazi a intrat in ritualul multora sa fumeze un trabuc dupa o masa copioasa.
E prilej de relaxare si de vorbe rostite incet. Hai sa-i descoperi tainele.
A fost o vreme cand trabucul era apanajul barbatilor apartinand unei anumite categorii sociale.
Era asimilat saloanelor cu domni si doamne de bine. De bine de tot.
Astazi, daca te plimbi in ceas de inserare pe strazile din Spania, ai sa simti in aer un miros de trabuc ce iese ametitor din oricare carciuma de la margine de drum. In America a facut dintotdeauna casa buna cu imaginea de potentat sau mafiot.
Dar nimeni nu l-a expus mai bine decat cuplul de aur al Cubei: Fidel si Che. Deh, e tara lor.
Atunci cand campaniile impotriva fumatului au fost declansate agresiv in piata, trabucul a ramas mereu o scapare.
Nu te gandi ca un trabuc se fumeaza ca o tigara. Necesita un pic de repetitie.
Trabucul, in termeni populari, “se pufaie”. Adica nu e necesar sa tragi fumul in piept. In afara de faptul ca pierzi tot farmecul, ai sa ametesti, la modul propriu, foarte curand.
Un trabuc trebuie simtit, pipait, adulmecat, savurat.
Daca vei ajunge intr-un magazin de specialitate (la noi, mai rar), vei observa frumos aranjate pe rafturi varii sortimente: primele, un brun inchis spre negru, de origine braziliana, secundele, de un bej aproape galbui avand ca provenienta Insulele Sumatra si tertele, cele mai cunoscute dintre speciile de trabuc, de o culoare bej-oliv, renumitele havane. E inutil sa le precizez provenienta.
Daca nu ai fumat un trabuc pana acum, eu spun sa duci curiozitatea pana la capat.
Inarmeaza-te cu rabdare. Savoarea va ajunge la tine prin exercitiu.
De principiu ar trebui sa percepi gustul de tutun specific uneia sau alteia din clasele de havane.
In ordinea descoperirilor personale iti voi insirui cateva elemente ce influenteaza perceptia acestui gust.
In primul rand, starea de spirit. Nu zambi, un trabuc cere focusare. Daca esti cu gandurile in alta parte, gustul se diminueaza. Pun ramasag pe senzatiile mele.
Asteptarile pe care le-ai putea avea de la o havana si care nu intotdeauna sunt cele scontate. Aici ma raportez direct la calitatea lor.
Decorul, ambientul in care savurezi un trabuc are relevanta sa. Inconjurat de oameni dragi, intr-o atmosfera relaxata, gustul e altul. Si nu insir aici sloganuri publicitare.
Consumul de alte substante, respectiv mancaruri sau bauturi, poate diminua sau potenta gustul havanei. Tine strictamente de chimie si de papilele gustative din dotare.
Varsta trabucului, in sensul in care, timpul adauga note pozitive gustului, savorii. Doar in conditiile in care spatiul de pastrare al acestora a fost unul adecvat.
Sanatatea fumatorului e un alt factor. Iti recomand cu mare caldura sa nu iti aprinzi un trabuc daca esti racit si ai nasul infundat. E ca si cum ai asculta Bach cu dopuri in urechi.
Firma producatoare – ai sa ti-o alegi dupa foarte multe incercari si trabucuri aprinse. Dar vei ramane la ea. Cand si cand, un trabuc oferit de un prieten drag, va sparge legamantul.
Aminteam printre altele, de conditiile de pastrare a acestor havane.
Imaginea celebra ramane cutia de lemn (de obicei, cedru), in care capetele directoriale isi pastreaza pretioasele trabucuri pe imensul birou. Unii, din placere, altii din spirit de show off. Nu importa, atata timp cat se cunoaste povestea trabucului si intelesurile sale.
Varianta ideala de pastrare ramane cutia cu umidificator, special creata pentru aceasta destinatie – pastrarea havanelor. Exista principiul ce spune ca havanele trebuiesc pastrate la loc racaros, umed, ferite de razele soarelui.
Nimic mai adevarat. Pentru cei ce apartin unui club, hai sa-l numim – de domni, exista locuri special destinate pastrarii havanelor. Iar cand domnul ajunge joi seara la club isi va gasi trabucul in buna stare.
Pentru cei ce nu au o tutungerie in apropierea casei, dar care doresc o varianta simpla, recomand o punga in care acestea sa fie sigilate, punga ce va sta fara probleme pe unul din rafturile frigiderului din dotare.
Apropo de dotari. Daca vrei trabuc, vrei si ghilotina. Nu din cea pentru revolutii, ci din aceea mica, circulara, special destinata retezarii trabucului.
Sau, conform imaginatiei hollywoodiene, pentru retezare de deget si trimitere in plic tabrei adeverse de mafioti. Ca semn al capturii savarsite. Din ce stiu, inca se mai practica. Am desprins din gama larga de oferte, cateva clase de havane, pe care ti le expun, spre a avea o intelegere mai buna asupra clasificarii lor. Pornind de la cea mai mare, la cea mai mica, vei revedea in standurile magazinelor specializate, urmatoarele: corona dubla, havana especial, churchill havana, havana torpedo (caracterizata de o forma ascutita la unul din capete), grande corona, corona classic, robusta (scurte si groase), panetela, half cup havana, small size corona.
In aceasta varietate le vei gasi si in marea majoritate a magazinelor de specialitate, de dincolo de Budapesta.
Ce le diferentiaza e in primul rand lungimea – intre 10 si 20 cm si volumul. Dupa gust.
Fa din cumpararea unui trabuc un gest mai larg – stai de vorba si cu vanzatorul. De obicei, sunt persoane avizate in domeniu. Iti va spune o poveste si sigur vei pleca mai bogat de acolo.
Nu stiu ce iti va relata, dar sigur se va mentiona de la bun inceput, ca cele mai bune havane se fac astazi in Cuba si Republica Dominicana. Iar cei ce lucreaza la manufacturarea lor, caci, da, se produc manual, iti vor spune atunci cand ii vei intalni in calatoriile tale, ca se folosesc doar frunzele de la varful plantei de tutun, cele din mijloc si cele de la baza, aproape de radacina.
Calitatea superioara a produsului e astfel garantata.
Viitorul trabucului? Nu-mi plac pronosticurile, dar doamnele au inceput sa insiste in domeniu. Le uram “bun venit in club!”.
