Astazi coordonata asta se invata mai greu. Intrebarea mi-a plecat aruncand o privire imprejur si constatand un soi de evolutie pe invers (n-am s-o numesc involutie) a speciei masculine.
Acum o vreme, mai aveam ceva enclave doar ale noaastre: partida de poker, vestiarul, sporturile barbatesti, adunarea prin cate un colt sau altul spre dezbatere de idei si actiune subsecventa, mersul la femei – singular sau in grup, facutul de bani si putere, imbracatul simplu si la obiect, foamea de succes, masinile mari si negre, fluieratul femeilor, cititul de carti multe, biciuirea corpului cu antrenamente feroce pana la atingerea unei forme, nedelasarea, plecatul in lume devreme de sub poala mamei. Unde sunt astea? Nu de alta, dar ma uit si vad ca se zambeste cand se pierde si se accepta pierderea asa, cu resemnare, fara sa se opuna rezistenta. Mai vad ca se joaca jocuri de femei, in care inclusiv masina a fost inlocuita cu mersul eco, pe bicicleta. Despre care votez pro, dar cu masura si cu revenire in orice secunda la cai putere. Sau cu trecerea intai pe la caii putere si apoi la bicicleta.
Si apoi toata ingrijirea si bibilirea si impachetarea asta barbateasca ce duce catre ideea de bibelou, iar nu de barbat. Cu pusti imberbi care isi lasa barbile sa creasca precum calugarii si sunt cool, asa in mintea lor, dar fara o para chioara in buzunare. Si cu femeia care se uita la ei ca la cai verzi pe pereti si ii respinge din start numai pentru gandul ca au petrecut mai mult timp in oglinda la iesirea din casa decat timpul pe care l-a petrecut ea cu intregul machiaj. Asta nu-i un drum bun deloc. Daca te-ai bagat si te-au inmiresmat unii si altii de prin oras, du-te de acolo. Acolo nu se face actiune si acolo nu sunt beneficii. Si ce ma sperie cel mai tare, acolo nu vad parte lucrativa – bani sau putere si nu vad femei. Sau cel putin unele care sa conteze.
Masculinitatea este ceva ce tine de o radacina simpla, groasa si nerostita sau afisata ostentativ: voce puternica, pantofi ingrijiti si ceas de calitate. In rest, la capitolul haine, se joaca simplu si la obiect: maxim doua culori, camasa pe masura si par tuns proapat. Cu tot cu fizic la tine.
Mai trist de atat este ca, voit sau nu, au amestecat femeia cu barbatul, iar femeii ii este tare greu sa mai aleaga si alege sa fie ea barbat. Da, femeia a ajuns un barbat singur care are grija de propria ei persoana, caci barbatul original se duce naibii, facand poze si petrecandu-si timpul alegand culori la cravata si batista de la piept. Si se autointituleaza barbat cu stil. Singurul stil pe care un barbat il poate purta este propria masculinitate. De-abia atunci incepe definirea teritoriului. Te mira rata divorturilor? Sau a relatiilor care nu merg? Sau a despartirilor cuplurilor din jurul tau? Da, femeia incepe sa nu mai aiba ce barbati sa creasca. Revin-o, daca nu ai alunecat spre alte convingeri, catre matca barbateasca. Este singura care conteaza. Restul e can-can.
