Pe Wall Street sau aiurea, acolo sus, in cvartalele de sticla ale bancilor, starea de bine a disparut. E tacere. Pana si tacerea asta e ceva ciudat: imi pare ca seamana exagerat cu vidul specific propulsiei supersonice. Bum-ul e foarte aproape.
Da, banca si mai tarziu, corporatia, au reinventat costumul. Gradele ierarhice au trebuit intotdeauna marcate. In lipsa de uniforma cu trese si epoleti, gradele s-au trasat prin calitatea costumului, modelul ceasului si al pantofilor, butonii, stiloul, parfumul.
Imaginea clasica a bancherului e silueta neagra sau bleumarin a costumului in dungi, ce se indreapta amenintator spre tine. In ultimele decenii devenisera un pic mai prietenosi si incepusera sa zambeasca. Dar costumele inchise la culoare le-au fost marca inregistrata.
Pentru noi, cei din afara, misterul din spatele ideii de business man a fost spulberat odata cu aparitia pe marile ecrane a lui Gordon Gekko, trader versat, in costumele sale impecabile, croite atunci, pentru prima parte a lui Wall Street, sub directa indicatie a lui Alan Flusser.
Era o perioada de apogeu, in care termenii de futures si trade-payables de-abia isi faceau simtita prezenta. Mediul de afaceri american a fost un decor ofertant pentru scenarist si regizor.
Dar cineva s-a ridicat intr-o zi si a intrebat retoric cine e cel care da valoare banilor? Nimeni n-a stiut sa raspunda. Nici azi nu stie sa o faca. Drept raspuns, spre eschivarea variantei celei adevarate de explicatie, au inventat milioane de termeni sacaiti si intortocheati: risk management, agreement, setting up, EURIBOR, ROBOR, comision, etc.
Ba mai mult. Au recunoscut, cu o nota de superioritate debordanta, ca trezoreria tipareste bancnota, ce este oferita ulterior statului in schimbul titlurilor de stat, depuse garantie. La care se aplica dobanda.
Garantia are termen scadent, alaturi de dobanda. Din ce se face rascumpararea titlurilor de stat? Din alta bancnota tiparita. Si tot asa. Ma nasc, deci, in debit, platind cu o bancnota careia i se da valoare….din aer.
Asta se intampla demult. Mai spre zilele noastre imi apare in fata ochilor, o voce a bancherilor din tara pe numele careia suntem inregistrati si-mi spune nonsalant (citez din memorie):”…clauzele contractuale in contractele bancare sunt astfel redactate incat sa nu fie intelese de client, spre bun intelesul profit al bancii.”.
Nu tin o pledoarie contra. Incerc doar sa scot la iveala faptul ca a ajuns o rusine sa fii bancher. Daca la inceputul minciunii, ce tinde sa se sparga in mii de bucati, era o onoare, bancherul a ajuns astazi tinta oprobiului public. Minciuna incipienta incepe sa-l devoreze dinlauntru.
Macar de-ar constientiza ca vremuri ca acestea sunt o oportunitate pentru oricine. Vremuri ca acestea, de restriste sau razboi, au produs averile lumii. Intr-o economie lineara, in care fiecare respecta legea, usor de impus, nimeni nu are de castigat. Dar putini constientizeaza asta.
Astazi, pentru cei luminati, se sudeaza pozitii cheie. Un ochi vigilent poate observa asta.
Mai nou, pe strazile Londrei sau la Frankfurt am Main, costumele nu mai sunt negre sau bleumarin, cu celebrele dungulite albe. Costumele au capatat nuanta pamantului: marouri si iar marouri.
Cei de sus, chiar daca sunt sus, nu mai vor sub nici un chip sa fie asociati cu imaginea de bancher.
Sunil Chopra, manager la Apsley Tailors in Pall Mall, spunea: “The typical banker look was very fashionable a few years ago, but it died with Lehman Brothers”
